BBCRomanian.com
Rusă
Ucraineană
Albaneză
Sârbă
 
Ultima actualizare: 01 August, 2008 - Published 11:46 GMT
 
Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire
Serialul "Ion Antonescu și asumarea istoriei"
 

 
 
Ion Antonescu și Adolf Hitler
Ion Antonescu și Adolf Hitler (foto. Biblioteca Academiei Române)
Prima parte a seriei consacrate lui Ion Antonescu, realizate în 2006.

EPISODUL 1:
DE LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL LA REBELIUNEA LEGIONARĂ

Un punct simbolic de pornire a discuției e Biserica Sfinții Constantin și Elena, din Piața Muncii, București.

În curtea ei a fost ridicat bustul lui Ion Antonescu, ctitor al bisericii - asta pe vremea când reabilitarea Mareșalului își găsea adepți chiar în rândul autorităților publice românești iar numărul statuilor, plăcilor și străzilor botezate cu numele său era în creștere.

Un bust într-o cutie de conserve

Între timp, lucrurile s-au schimbat.

La nivel oficial, disputa dintre cei pentru care Antonescu încarna patriotismul și anticomunismul și cei care atrăgeau atenția că el se face vinovat de ucideri în masă ale evreilor a fost tranșată: prin vocea liderilor ei, România și-a asumat public responsabilitatea pentru victimele Holocaustului din teritoriile românești sau aflate sub administrație românească, în vremea regimului Antonescu.

Bizarul camuflaj metalic al bustului lui Antonescu, pe una din laturile Bisericii Sfinții Constantin și Elena din București

Prin lege, plasarea în spațiul public a statuii sale e interzisă.

Și totuși, bustul din Piața Muncii nu a fost demontat ci acoperit cu un fel de cușcă pătrată de metal.

Semi-respectare, semi-sfidare a legii, după tipicul românesc?

La nivel neoficial, adică pe trotuarul de lângă bust, o mică parte a trecătorilor au păreri din care resultă că aici disputa a rămas netranșată: unii spun “a fost bun” iar alții “a fost un criminal”.

Dar, pentru marea majoritate, Ion Antonescu rămâne, practic, băgat la cutie literal și-n toate sensurile: oamenii de pe stradă declară că nu știu nimic despre cel care a condus România între 1940 și 1944.

Câinele roșu

Ion Antonescu s-a născut la Pitești, în 1882, într-o familie de militari. A urmat școala militară și s-a dedicat, trup și suflet, carierei în armată.

A avut o carieră militară solidă - printre altele, în anii ‘20, a fost și atașat militar la Paris și Londra. (Fotografie din arhiva Ministerului Apărării Naționale)

Fizicește, “Ionel” nu era prea viguros. A rămas toată viața un bărbat mic de statură și slăbuț. A intrat în școală un an mai târziu, avea să sufere pentru avansările în grad care soseau, considera el, prea târziu și să-și facă, ulterior, renume de cârcotaș gata să-și reclame superiorii până la ministru.

A fost un adept al ordinii și disciplinei până-n pânzele albe: odată ajuns la cârma țării a încercat să reglementeze inclusiv domenii precum viața de noapte a restaurantelor și barurilor sau lungimea fustei și mersul pe bicicletă al femeilor.

Avea reputația unui comandat neșovăitor și dur. De-aici, și de la părul blond spre roșcat, avea să i se tragă porecla “Câinele roșu”.

A plănuit bătăliile primului Război Mondial

Viitorul conducător e acuzat de unii cercetători că, în calitate de locotenent însărcinat în 1907 cu paza prefecturii Galați, ar fi făcut exces de zel în reprimarea țăranilor răsculați dar mulți istorici afirmă că tânărul Antonescu s-a comportat atunci ca oricare alt ofițer în situația dată.

 Eu cred că ulterioara lui carieră a fost desfășurată sub acest semn, aș zice, subliminal, la el, ceva de felul: dac-am putut în primul Război Mondial, ca maior, să fac ce-am făcut, înseamnă că eu sunt chemat să conduc România.
 
Istoricul militar Mihail Ionescu

În schimb e unanim subliniat rolul strategic și militar jucat de maiorul Antonescu într-un alt eveniment, de o importanță crucială în istoria românească: primul război mondial, care a dus la crearea României Mari.

Ajuns șef al Biroului Operații al Marelui Cartier General, Antonescu elaborează ordinele și planurile marilor bătălii din a doua partea războiului.

Istoricul militar Mihail Ionescu e de părere că experiența lui din primul Război Mondial l-a proiectat în sferele înalte ale deciziei militare și politice și i-a jalonat, practic, destinul: “Eu cred că ulterioara lui carieră a fost desfășurată sub acest semn, aș zice, subliminal, la el, ceva de felul: dac-am putut în primul Război Mondial, ca maior, să fac ce-am făcut, înseamnă că eu sunt chemat să conduc România.”

Relații nu tocmai bune cu un rege nu tocmai bun

Tot din timpul primului război mondial se trag, explică istoricul Ioan Scurtu, și rădăcinile relațiilor proaste dintre Antonescu și prințul Carol, viitorul rege Carol al doilea: “Carol a părăsit frontul, a plecat la Odessa, în august 1918, unde s-a căsătorit cu Zizi Lambrino… Pentru această dezertare a primit o pedeapsă modică, 60 de zile așa-zis arest la mănăstirea Horaița, dar a fost grațiat. Această atitudine a lui Carol l-a deranjat pe Antonescu care n-a putut s-o uite niciodată și considera că, totuși, un militar trebuie să se prezinte la datorie.”

Carol al doilea - un suveran care a devenit primul dictator al României

Viața politică românească interbelică e un amestec ciudat de democrație și autoritarism.

Ferdinand “întregitorul” moare în 1927, fiul său, prințul Carol, renunță la succesiune, și cum fiul lui, Mihai, e minor, se instituie o regență. Dar, trei ani mai târziu, Carol revine și se proclamă rege. Antonescu va ajunge în fruntea Marelui Stat Major.

Numai că, în stilul lui caracteristic, Antonescu întocmește un raport despre starea deplorabilă a armatei și despre banii care nu se regăseau în dotare și echipamente, cerând pedepsirea celor vinovați de deturnare de fonduri.

Carol al doilea însuși va fi fost unul dintre ei așa că reacția va fi simplă: îl va destitui din funcție, ceea ce provoacă mari discuții, inclusiv în Parlament.

Proiectul violent al “purificării” României

Scandaluri de corupție, dezgust față de politicianism și democrație… În 1937 – Garda de Fier, partid naționalist, ortodoxist și antisemit, obține un scor bun în alegeri.

 Ne place sau nu ne place, trebuie să respectăm adevărul și de astă dată nu mă refer la Antonescu ci la generația de tineri intelectuali care au devenit apoi personalități în exil – Cioran, Eliade și Noica, cel rămas în țară: au fost legionari.
 
Șerban Rădulescu Zoner

Proiectul legionar al “purificării” României conducea spre totalitarism și eliminarea “Celuilalt”, în primul rând a "Evreului", e însă un proiect de care au fost atrași unii dintre cei mai străluciți intelectuali ai epocii, explică istoricul Șerban Rădulescu Zoner: “Ne place sau nu ne place, trebuie să respectăm adevărul și de astă dată nu mă refer la Antonescu ci la generația de tineri intelectuali care au devenit apoi personalități în exil – Cioran, Eliade și Noica, cel rămas în țară: au fost legionari.”

Ion Antonescu e rotit în felurite locuri și funcții militare, poate din dorința lui Carol de a-l împiedica să prindă rădăcini și să-și facă relații.

Dar relații – Antonescu avea, fiind poate unul dintre militarii cu cele mai întinse legături în lumea politică. Antonescu a avut discuții și a cochetat cu toți șefii de partide: și cu liberalii, și cu țărăniștii, și cu legionarii.

Ministru de război

Înainte să ajungă la guvernare cu aceștia din urmă, a fost ministru de război în guvernul Goga-Cuza, guvern prin excelență antisemit, care a inițiat, printre altele, revizuirea cetățeniei evreilor. Potrivit unui decret, cei declarați “străini” își pierd drepturile politice, își pierd dreptul de a profesa și riscă deportarea.

Octavian Goga și Ion Antonescu. În 1943, Alfred Rosenberg, lider al Partidului Nazist, ministrul Teritoriilor Ocupate din Est scria: "Practic, Antonescu e văzut azi ca executor al moștenirii încredințate lui de Goga."

Unii istorici atrag atenția că, în acest guvern, Antonescu a făcut figură de ministru favorabil Franței și Marii Britanii.

Alții sunt de părere că , de fapt, guvernul Goga-Cuza a dat semnalul colaborării dintre Germania nazistă și România și atrag atenția că a intrat în acest guvern cu condiția nereprimării mișcării legionare.

Legionarii au practicat violența și asasinatul politic iar regimul lui Carol al doilea a acționat sau reacționat așijderi. În '38 Carol al doilea instaurează dictatura regală, desființând partidele, abolind, practic, principiul separării puterilor și promițând reînnoirea țării.

România pierde o treime din teritoriu…

Dar, în august 1939 Germania și Uniunea Sovietică semnează faimosul Pact de neagresiune și împărțire a zonelor de influență cunoscut prin numele miniștrilor lor de externe Ribbentrop-Molotov.

Câteva zile mai târziu, la 1 septembrie, Germania atacă Polonia, ceea ce obligă Marea Britanie și Franța să declare război Germaniei. E începutul celui de-al doilea război mondial. Aplicând prevederile pactului, Uniunea Sovietică anexeaza estul Poloniei, atacă și anexează teritorii finlandeze, baltice și, în vara lui 1940, românești: Basarabia și Bucovina de Nord.

Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. În spate, în partea dreaptă a fotografiei - Stalin

Antonescu se simte chemat să-i ceară socoteală, printr-un memoriu, lui Carol al doilea. Reacția: acesta îl va trimite la Mănăstirea Bistrița, cu domiciliu forțat. Antonescu rămâne aici până la arbitrajul sau dictatul de la Viena, din 30 august 1940, care impunea României renunțarea la nordul Transilvaniei.

E un eșec imens pentru Carol al doilea, cu o Românie care, prinsă între Germania și Rusia, pierduse aproape o treime din teritoriu, la abia 20 de ani de la Marea Unire…

Antonescu decide să-și părăsească domiciliul obligatoriu, se îndreaptă spre capitală și, la 4 septembrie, are o întâlnire la Ploiești cu liderul țărăniștilor, Iuliu Maniu.

Cei doi discută despre situația creată și despre manifestațiile de stradă în care inițial se strigase împotriva lui Hitler și a lui Mussolini, împotriva Germaniei și Italiei, pentru ca apoi protestele să se îndrepte împotriva lui Carol al doilea.

Șerban Rădulescu Zoner povestește că a fost martor ocular al manifestațiilor de la București. Inițial organizate de țărăniști, ele au fost apoi preluate și “fructificate” de legionari.

…și devine "stat național-legionar"

Între timp, la palat se căuta o soluție: Antonescu! - i se va fi sugerat lui Carol al doilea, după cum a scris chiar el în însemnările lui zilnice. Regele a fost uimit, date fiind relațiile lor proaste, dar a căzut de acord că părea o soluție bună. I-a cerut, așadar, lui Antonescu să formeze un guvern de uniune națională.

Ioan Scurtu explică: “El a acceptat, a început consultări politice cu șefii partidelor, Maniu, Brătianu, Horia Sima, apoi i-a comunicat regelui că nu poate să formeze un asemenea guvern decât dacă obține depline puteri pentru conducerea statului român. În realitate, aceștia îi ceruseră să obțină abdicarea lui Carol al doilea.

Horia Sima, comandantul Gărzii de Fier și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în 1940

Cert este că, la 5 septembrie, Antonescu e numit în fruntea Consiliului e Miniștri și însărcinat cu depline puteri pentru conducerea satului român.”

În noaptea de 5 spre 6, Antonescu îi scrie lui Carol cerându-i să abdice, iar acesta anunță că va trece grelele sarcini ale domniei pe umerii fiului său Mihai.

Antonescu îi oferă garanții de securitate, lui, Elenei Lupescu și suitei și se ține de cuvânt, protejând trenul regal, asupra căruia legionarii au tras la un moment dat cu mitraliera.

Ion Antonescu nu a făcut guvern de uniune națională. Mai târziu, a spus că a fost din vina, “poltroneria”, după cum s-a exprimat el, a partidelor politice. Alte voci afirmă că liderii partidelor democratice și-au dat seama că nu pot intra la guvernare cu un dictator.

La 14 septembrie 1940, Antonescu formează un guvern împreună cu legionarii iar România e proclamată stat național-legionar. Antonescu e președintele Consiliului de Miniștri și Conducătorul statului iar Horia Sima – vicepreședintele Consiliului de Miniștri și șeful Mișcării legionare.

Sciziunea Antonescu-legionari – arbitrată de Hitler

Dar divergențele dintre cele două vârfuri de putere apar foarte curând. Nu sunt divergențe de program, ci de manieră, subliniază Mihail Ionescu: “Antonescu era adeptul principiilor legionare, al "românizării", al aplicării legilor anti-semite, pentru a numi doar două dintre direcțiile acțiunii legionare, dar voia ca aceasta să se efectueze în ordine”.

Însă ordinea în stat așa cum o vedea Antonescu nu era o prioritate a legionarilor. Ei păreau a fi mai preocupați să-și ia revanșa față de responsabilii politici ai dictaturii regale, care omorâse fără judecată pe mulți dintre liderii lor, inclusiv pe Corneliu Zelea Codreanu, obiect de venerație mistică.

Legionarii exhumă oseminte, se răzbună, asasinează în masă. Divergențele cu Antonescu se amplifică.

Punct culminant: violențele din noaptea de 26 spre 27 noiembrie, când legionarii asasinează, la Jilava, 64 de foști responsabili politici ai regimului Carol al doilea
iar apoi, în dimineața de 27 noiembrie, pe Virgil Madgearu și Nicolae Iorga.

În prezența lui Hitler, Antonescu semnează Pactul Tripartit, un plan de ajutorare pe 10 ani, încheiat anterior, la sfârșitul lui septembrie '40, de puterile Axei: Germania, Italia și Japonia (Berlin, 23 noiembrie 1940)

În privința sciziunii Antonescu-Sima, factorii de decizie de la Berlin erau ei înșiși scindați.

Șefii Partidului Nazist erau de partea legionarilor, Göbbels și Himmler - la fel. Dar ministerul de externe nazist era de părere că în România e nevoie de liniște iar legionarii au produs haos, că Germania are nevoie de petrolul românesc și de armata română - punct de vedere susținut și de sefii armatei germane.

Ce părere avea Hitler? Când Antonescu semnase cu doar câteva zile înainte, la Berlin, Pactul tripartit, Hitler îi dăduse de înțeles că l-ar fi preferat pe el, dar nu era decis.

I-a invitat pe cei doi în Germania, iar Sima nu s-a prezentat, poate în speranța că, rămânând la București putea pregăti mai bine preluarea puterii.

Cert e că Hitler i-a declarat lui Antonescu că el e cel în care are deplină încredere: “singurul om din România în care are încredere”, subliniază Ioan Scurtu.

Rebeliunea legionară și pogromul de la București

La 21 ianuarie 1941 izbucnește rebeliunea legionară. Legionarii ocupă instituții, tipografii de ziare, radioul.

Interiorul unui magazin deținut de evrei, distrus în timpul pogromului de la București (Sursa: Federația Comunităților Evreiești din România, 21-23 ianuarie 1941, București)

Se creează panică, mai ales că, în primele două zile, Antonescu “n-a prea reacționat, explică Ioan Scurtu, a stat să vadă cum se comportă legionarii. Iar aceștia s-au comportat într-o manieră care i-a discreditat profound, au atacat și alte instituții ale statului, au deschis focul împotriva militarilor, au omorât oameni, s-a creat o stare de groază, și atunci Antonescu a putut să apară ca un salvator, cel puțin asta este impresia mea, că el în mod deliberat i-a lăsat pe legionari, un timp, ca să se vadă cine sunt ei și, după aceea, sigur, a apelat la armată și l-a numit în frunte pe generalul Sănătescu, care a înăbușit rebeliunea - același Sănătescu care avea să fie șeful guvernului de la 23 august 1944, numit după înlăturarea de la putere a mareșalului Antonescu.”

Legionarii se făcuseră responsabili de distrugeri și violențe, și de uciderea civililor, mai cu seamă a evreilor. 21 ianuarie 1941 rămâne, pentru comunitatea evreiescă, data Pogromului de la București, cu 120 de victime.

Antonescu se debarasase de legionarii antisemiți, era însă el însuși antisemit.

Despre intrarea în război alături de Germania, despre trecerea Nistrului și despre deportarea evreilor în Transnistria – în episodul următor.


Mulțumim Arhivei Naționale de Filme pentru materialul audio pus la dispoziție și Bibliotecii Academiei Române și Muzeului Holocaustului de la Washington pentru permisiunea de a publica imagini din colecțiile lor.

Serialul "Ion Antonescu și asumarea istoriei" se difuzează sâmbătă, la ora 14.00 și în reluare duminică, în transmisiunea de la ora 21.00. Așteptăm comentariile dumneavoastră la rom.dept@bbc.co.uk

 
 
Moissi Bradmann Imagini de arhivă
Legionarii, pogromurile și deportările.
 
 
LEGĂTURI
ULTIMELE ȘTIRI
 
 
Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire
 
 
 
BBC © ^^ Sus
 
  Arhivă | Lecții de engleză | Seriale
 
  BBC News >> | BBC Sport >> | BBC Weather >> | BBC World Service >> | BBC Languages >>