În aprilie 2005, cu numai trei ani în urmă, un jurnalist olandez l-a văzut - potrivit relatărilor - pe Radovan Karagici la o cafenea în sudul Bosniei.

El a contactat Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război, dar nu s-a întâmplat nimic.

"Să nu scrii despre asta, dacă ţii la viaţa ta", i-a spus se pare, serviciul olandez de informaţii militare.

Ar fi fost în primejdie de moarte din cauza celor care îl spijineau pe Karagici, l-ar fi avertizat serviciul de informaţii olandez.

Coordonatorul politicii externe a Uniunii Europene Javier Solana se numără printre cei care spun că Radovan Karagici ar fi putut fi arestat cu ani în urmă. Dar n-a fost.

Majoritatea observatorilor sunt de acord că atât domnul Karagici cât şi generalul Ratko Mladici s-au bucurat de protecţia serviciilor de securitate sârbeşti.

Dar, spune corespondentul BBC, probabil nu numai acestea sunt de vină.

Emisarul Naţiunilor Unite în Bosnia, timp de doi ani după sfârşitul războiului în 1995 a fost Carl Bildt.

El a declarat BBC-ului că în opinia sa, comandanţii militari NATO, americani şi britanici au ezitat să acţioneze, temându-se că arestarea lui Radovan Karagici sau a lui Ratko Mladici ar fi creat tulburări, periclitând pacea, atunci încă fragilă.

Carl Bildt crede că s-a exagerat în privinţa acestui pericol.

Ce a schimbat lucrurile, în final, a fost insistenţa categorică a unor guverne europene ca aderarea Serbiei la Uniunea Europeană să fie condiţionată de cooperarea deplină cu Tribunalul de la Haga.