Corneliu Miclescu

	Minerii intră în Facultatea de Drept din Bucureşti

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, trupele Ministerului de Interne i-au evacuat pe manifestanţi grupaţi în Piaţa Universităţii, sub pretextul că Parlamentul ales pe 20 mai trebuia să îşi înceapă activitatea.

Violenţele care au urmat au dus la devastarea sediilor unor instituţii şi la mai mulţi morţi.

Cu doar câteva ore înainte de dimineaţa zilei de 13 iunie, Piaţa Universităţii era ocupată de ultimele persoane care continuau manifestaţiile de protest începute încă dinaintea primelor alegeri parlamentare de după revoluţie care au avut loc pe 20 mai 1990.

Cei care au participat la manifestaţia din Piaţa Revoluţiei cereau ca foştii comunişti să nu aibă dreptul să candideze.

Pentru că în ciuda protestului maraton, început în 22 aprilie, celebrul punct 8 de la Timişoara, iar alegerile au fost câştigate detaşat de Ion Iliescu, multe dintre organizaţiile civice ce au organizat manifestaţia s-au retras - declarând că odată exprimat votul cetăţenilor, continare protestului este inutilă.

Unii dintre manifestanţi au refuzat însă să se supună recomandărilor venite de la organizatori.

Astfel că într-o şedinţă specială a guvernului condus de Petre Roman, la care a participat şi preşedintele Ion Iliescu, s-a decis ca Ministerul de Interne, Procuratura Generală, SRI şi Armata să evacueze Piaţa Universităţii în 13 iunie.

Au fost mobilizaţi 1400 de militari care au încercat să-i oblige pe cei care mai participau la manifestaţie să părăsească piaţa.

Violenţele dintre poliţiştii dotaţi cu scuturi şi manifestanţi au degenerat şi au dus la devastarea sediilor Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei şi SRI.

În jurul orelor 19, martori la evenimente au declarat că s-au auzit primele împuşcături din sediul Ministerului de Interne şi se înregistrează primii doi morţi.

Seara, aproape 2000 de persoane se adună în faţa Televiziunii, dintre care unii consideraţi lideri intră pentru discuţii cu conducerea TVR.

Spiritele se agită şi manifestanţii încep să arunce şi aici cu pietre şi sticle incendiare.

În urma violenţelor, conducerea televiziunii decide întreruperea emisiei, ceea ce generează panică.

Preşedintele de atunci, Ion Iliescu a făcut apel la populaţie pentru "neutralizarea forţelor scăpate de sub control".

Se face apel la mineri pentru a se deplasa în Bucureşti pentru "a restabili ordinea şi a apăra democraţia".

În jurul orei 1 noaptea, forţele de ordine împrăştie manifestanţii de la Televiziune şi Ministerul de Interne.

Între timp, în zorii zilei de 14 iunie primii mineri îşi fac apariţia în Bucureşti.

În 14 şi 15 iunie, între 10.000 şi 20.000 de mineri au devastat sediile partidelor istorice, PNL şi PNŢCD, sediile Institutului de Arhitectură şi Universităţii din Bucureşti, au arestat ilegal mii de persoane şi au bătut cu cruzime oameni consideraţi vinovaţi pentru evenimentele petrecute în 13 iunie, în principal studenţi şi intelectuali.

Ulterior, preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru “solidaritatea muncitorească de care au dat dovadă şi de înaltul simţ civic”.

Oficial, în timpul mineriadei din iunie 1990 au fost înregistraţi 6 morţi, dintre care 4 au murit împuşcaţi.

Neoficial, numărul morţilor a fost de de câteva ori mai mare.