Ana Perescu Realizatoarea emisiunii Arena

	Coperta cărţii 'Vărul Alexandru şi alte poveşti adevărate'

Cartea e o călătorie în locuri şi vremuri pe care autorul le-a cunoscut în primii 22 de ani de viaţă: satul bunicului, Cezieni, penitenciarul din Craiova, lagărul de muncă Poarta Albă de la Canal, ferma la care a lucrat pe ascuns.

"Mă pândea plictiseala bătrâneţii. Neavând ce face, în special peste iarnă, am început să scriu, fără intenţia ca ceea ce scriu eu să fie publicat. Scriam mai mult pentru a-mi omorî timpul şi pentru mine."

Aşa mi-a răspuns Adrian Oprescu când l-am întrebat "De ce aţi scris această carte?"

19 poveşti, după cum le numeşte autorul, spuse cu har şi adesea cu umor.

"Aş vrea ca această carte să fie înţeleasă de marele public", mi-a spus Adrian Oprescu.

Adrian Oprescu dedică trei poveşti "colţului său de rai", Cezieni.

Dar, în cea mai mare măsură, cartea sa face referire la anii în care dictatura comunistă de sorginte bolşevică începuse să pună stăpânire în mod brutal asupra vieţii din România.

În 1949, student fiind, Adrian Oprescu este turnat la Securitate de un fost coleg de liceu.

Este arestat şi i se înscenează un proces politic.

Este învinuit că ar face parte dintr-o organizaţie inventată de Securitate, Tineretul Regalist Revoluţionar.

Primeşte o condamnare de doi ani. Face închisoare la Craiova şi lagăr la Canal.

După eliberare, i se stabileşte domiciliu forţat la Caracal, dar reuşeşte, totuşi, trăind în clandestinitate, să se angajeze ca „brigadier crescător porcine" la o fermă lângă Bucureşti.

Destinul său e marcat de dorinţa de a părăsi România comunistă, în care nu se regăseşte.

Ani mai târziu reuşeşte să facă acest lucru şi îşi reface viaţa la Paris, unde locuieşte şi astăzi şi unde l-am cunoscut.

Cartea e însoţită de o prefaţă semnată de vărul lui Adrian Oprescu, Gabriel Liiceanu.

Cele câteva pagini scrise de Gabriel Liiceanu cuprind atât o evocare a autorului în tinereţe, cât şi istoria apariţiei acestei cărţi.

"În urmă cu câteva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget şi fără diacritice, cele nouăsprezece poveşti adevărate care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru", scrie Gabriel Liiceanu.

"Autorul, care a împlinit 78 de ani, mă ruga să-i spun ce părere am. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o şansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu a putut da ceva literar valabil."

Manuscrisul avea însă să-l convingă că nu avea dreptate.

Gabriel Liiceanu şi-l aminteşteste pe Adrian Oprescu, înainte de fi arestat, ca pe un tânăr "fercheş, destul de sigur pe el şi căruia viaţa i se aşternea la picioare", pentru ca, doi ani mai tarziu, să constate că, revenit de la Canal, vărul său avea "un aer de animal hăituit".

Ascultaţi emisiunea Arena