"Cina cea de taină" ascunde şi o bucată muzicală.

Un cărturar italian susţine că a descoperit un nou secret al acestei capodopere - iar secretul este unul care ţine de o altă artă - cea a muzicii.

Puţine opere au fost vreodată atât de admirate şi de studiate, amănunţit, precum "Cina cea de taină".

Pictura murală a lui Leonardo Da Vinci a stârnit deopotrivă, de-a lungul timpului, şi nenumărate controverse.

Iar mai nou, romanul lui Dan Brown, Codul Da Vinci, a hrănit şi mai mult apetitul pentru misterul apărut în jurul creaţiei lui Leonardo.

O nouă teorie aruncă însă o lumină cu totul surprinzătoare asupra a tot ceea ce se ştia până acum. Iar teoria este că undeva, în construcţia laborios închegată a picturii, Leonardo a camuflat şi o piesă muzicală.

Muzicianul italian Giovanni Maria Pala susţine că muzica este ascunsă în interiorul liniilor orizontale ale mesei.

Şi a trasat cele cinci linii ale unui portativ de-a curmezişul picturii - pâinile, mâinile lui Iisus şi cele ale apostolilor ar reprezenta fiecare o notă muzicală.

Reprezentare a invizibilului

"Leonardo spunea la un moment dat că muzica e o reprezentare a invizibilului. Ce înseamnă asta ? În mod clar, vizibilul este ceea ce vedem - în acest caz diferitele elemente picturale din ‘Cina cea de taină’. Eu am descoperit elementele ascunse, care scot la lumină muzica" a spus Giovanni Pala.

În cartea pe care a scris-o, intitulată "Muzica ascunsă", Giovanni Maria Pala spune că apostolii sunt pictaţi în patru grupuri de câte trei: un mod codificat de a sugera că piesa muzicală ar trebui cântată în măsura de trei pătrimi, aşa cum se cânta cea mai mare parte a muzicii din secolul 15.

E evident că Leonardo nu avea de gând să scrie o simfonie completă. Dar a încercat să scoată în evidenţă, prin pictura şi muzica lui, acest moment tragic, al Cinei   Giovanni Pala

Când notele sunt cântate în ordine, rezultatul este o piesă muzicală completă, al cărui tempo potrivit pare să fie unul lent.

E o muzică solemnă, Giovanni spune că sună ca un fragment dintr-un recviem. Ascultaţi cum ar suna muzica "ascunsă" în pictura lui Da Vinci conform teoriei muzicianului Giovanni Pala.

"La început m-am uitat la muzică de la stânga la dreapta, fără nici un rezultat. Dar apoi mi-a amintit, povesteşte Giovanni, că Leonardo scria de la dreapta la stânga. Când muzica este interpretată în modul în care a fost scrisă, poţi auzi o melodie cu un început şi un final precis - o scurtă piesă muzicală.” spune muzicianul.

„E evident că Leonardo nu avea de gând să scrie o simfonie completă. Nu îl comparăm cu marii compozitori clasici, Mozart, Schubert sau Beethoven. Dar a încercat să scoată în evidenţă, prin pictura şi muzica lui, acest moment tragic, al Cinei" mai adaugă Giovanni Pala.

Opiniile experţilor

Leonardo a pictat "Cina cea de taină" pe peretele din spate al refectoriului, sala de mese, din mănăstirea dominicană Santa Maria delle Grazie, din Milano.

Să fi intenţionat cu adevărat Leonardo camuflarea unei piese muzicale în această pictură?

Iată ce cred doi experţi independenţi despre teoria muzicianului italian Giovanni Maria Pala.

Pictura poate incorpora muzică şi poezie. Nu e complet implauzibil, dacă ne gândim cât de multă atenţie a acordat Leonardo proporţiilor muzicale din pictură   Matthew Landrus

Doctorul Matthew Landrus, de la Universitatea Oxford, autor al unui volum intitulat "Comorile lui Leonardo Da Vinci" susţine: "Pictura poate incorpora muzică şi poezie. Nu e complet implauzibil, dacă ne gândim cât de multă atenţie a acordat Leonardo proporţiilor muzicale din pictură".

Dar un alt critic, istoricul de artă Elizabeth Lev, spune că atunci când spaţiile dintr-o pictură sunt împărţite atât de matematic - o tehnică pe care Leonardo încerca să o perfecţioneze - poţi să vezi aproape orice în ea.

Întrebarea este totuşi dacă în pictură există o anumită formă de matematică.

"Fireşte, spune Elizabeth Lev, şi îţi dai seama cum poate un muzician să înţeleagă ritmul aflat la baza amplasării personajelor din pictură, pentru că există un ritm implicit".

Poate că aşa se explică şi de ce încercăm mereu să identificăm ceva în "Cina cea de taină". O pictură care te atrage, de care nu te poţi desprinde, spune Elizabeth Lev, asta înseamnă o mare operă de artă.