Oameni din Bangladesh vorbesc despre cultura locului

Joi am revenit în satul Joymonerghoel, pe care l-am mai vizitat în prima zi după ciclon.

Dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, nu aş fi crezut că într-un timp atât de scurt viaţa îşi poate relua cursul normal.

Resturile caselor dărâmate au fost îndepărtate şi din tot satul se aude bocănitul ciocanelor şi huruitul fierăstraielor.

În unele locuri noile case sunt ridicate deja pe jumătate.

Copiii au reînceput să meargă la şcoală, iar fermierii şi pescarii şi-au reluat activităţile de zi cu zi.

Unul din puţinele lucruri care mai aminteşte de trecerea ciclonului Sidr prin zonă este aglomeraţia din faţa centrului unde se împart ajutoarele.

Zeci de femei stau la coadă pentru a primi orezul şi apa pe care le distribuie autorităţile.

După ce le primesc se duc la un alt centru unde lasă o parte din orez şi o sticlă cu apă.

"Sunt pentru cei din satele unde nu au ajuns încă ajutoarele", îmi spune o săteancă.

Un gest umanitar emoţionant, mai ales că nu vine din partea unor oameni avuţi, ci din partea unora la fel de săraci ca şi cei cărora le sunt destinate aceste alimente.

Cultura locală

După ceva mai bine de o oră părăsim satul şi ne întoarcem din nou pe vaporul BBC, pentru a ne continua călătoria spre Mongla.

Însă din diferite motive plecarea a fost din nou amânată. Aşa că am legat o conversaţie cu colegii de la BBC Bangladesh despre cultura locală.

În primul rând am fost curios să aflu mai multe despre muzica pe care o aud din când în când la boxele de la bord şi care are o tonalitate foarte înaltă.

Am aflat că sunt cântece tradiţionale interpretate în mare parte de Lalon şi Hason Raja, şi acompaniate de un instrument cu o singură coardă, numit ektara.

Acestea ocupă un loc foarte important în viaţa locuitorilor din Bangladesh care, în marea lor majoritate, le ştiu pe de rost.

Un alt stil muzical foarte popular este Bhatiali. El cuprinde toate cântecele pe care pescarii obişnuiesc să le cânte atunci când ies în larg cu bărcile.

În ceea ce priveşte literatura locală, când i-am întrebat pe colegii mei care este cel mai cunoscut scriitor din Bangladesh, toţi mi-au dat acelaşi nume - Rabindranath Tagore.

Acesta a primit în 1913 premiul Nobel pentru literatură cu lucrarea Gitanjali - "Rugăciune prin intermediul cântecului", şi este totodată autorul versurilor din imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului.

Un alt nume important din literatura bengaleză este cel al lui Kazi Nazrul Islam, cunoscut şi sub porecla de "poetul rebel", din cauza activităţii sale revoluţionare din perioada stăpânirii britanice.

În schimb, teatrul pare să piardă teren în Bangladesh.

Yatra, adică teatrul în aer liber, a fost interzis acum trei ani de guvern din cauza dansurilor vulgare pe care le practicau unii actori cu scopul de a atrage audienţa.

Ca urmare, peste zece mii de oameni care lucrau în acest domeniu au ajuns şomeri.

Unii dintre ei s-au îndreptat înspre teatrul tradiţional, însă audienţa acestuia nu este la fel de mare.

Cricket

Un rol foarte important în cultura locală îl are sportul, cricketul în special.

Oficial, în Bangladesh sunt doar câteva mii de jucători înregistraţi, însă milioane de oameni practică acest sport în timpul liber.

Chiar şi copii de până în cinci ani, care de multe ori sunt mai scunzi decât bâta cu care trebuie să lovească.

Însă, în ciuda popularităţii sale, nu cricketul este sportul naţional al Bangladeshului, ci kabaddi.

La acest joc participă două echipe de câte şapte jucători, amplasate fiecare într-o jumătate de teren.

La fiecare tură, echipele îşi trimit în terenul advers câte un jucător care are misiunea de a atinge cât mai mulţi jucători din tabăra adversă înainte de a se întoarce în propria jumătate de teren.

Fiecare jucător atins este eliminat.

Însă, în timpul incursiunii în terenul adversarului, jucătorii nu au voie să inspire şi pentru a nu trişa trebuie să rostească în permanenţă "kabaddi, kabaddi, kabaddi...".

Colegii de la BBC Bangladesh mi-au spus că deşi kabaddi este sportul lor naţional, până acum echipa lor nu a câştigat nici un trofeu important.

Ultima oară, la Jocurile Asiei care au avut loc anul trecut, Bangladeshul a obţinut doar medalia de bronz.