Situaţia femeilor şi copiilor din Daulatdia

Ciclonul despre care vorbeam în finalul relatării mele de ieri a lovit cu putere sudul Bangladeshului, viteza vântului ajungând până la 210 kilometri pe oră. În regiunea Mongla, pe care vaporul BBC a traversat-o acum două zile, a fost instaurat nivelul de alertă 10, echivalentul codului roşu în România.

Colegii de la BBC Bangladesh ne-au ţinut în permanenţă la curent cu ce se întâmplă în acele zone, dar au ţinut să ne liniştească şi ne-au spus că previziunile meteorologice arată că regiunea în care ne aflăm acum, Daulatdia, nu va fi afectată de acest ciclon.

Este o veste bună atât pentru noi cât şi pentru localnici care pot să-şi continue activităţile zilnice.

În Daulatdia este cea mai mare staţie de feriboturi din ţară. În timpul zilei, la fiecare 15 minute se aude câte o sirenă care avertizează că un feribot se pregăteşte să plece sau să acosteze.

Cu toate acestea coada la îmbarcare se întinde pe câţiva kilometri. Sute de camionagii aşteaptă să le vină rândul şi uneori se întâmplă să stea şi câteva zile în localitate pentru a putea să-şi continue călătoria.

Cel mai mare bordel din Bangladesh

De acest lucru profită cel mai mult micii comercianţi de pe marginea drumurilor, ale căror magazine sunt mai tot timpul pline de clienţi, dar şi prostituatele din zonă.

Undeva la marginea satului Daulatdia, se află cel mai mare bordel din Bangladesh.

Nu e vorba de o singură clădire cum s-ar putea crede, ci de sute de case, în care lucrează, zi şi noapte, peste 2.500 de femei.

Cea mai tânără are 13 ani, cea mai vârstnică, 60. Multe suferă de sifilis sau gonoree, iar altele au contractat chiar virusul HIV.

Majoritatea a ajuns să practice această meserie din cauza sărăciei în care s-au născut. Unele femei au fost amăgite cu diverse promisiuni şi au sfârşit în bordel.

Altele, în schimb, nici măcar nu au mai fost amăgite cu promisiuni, ci au fost violate cu brutalitate. Şi-au căutat dreptatea în justiţie, dar nu au obţinut-o.

Arătate cu degetul de societatea din Bangladesh, femeile s-au văzut nevoite să înceapă o altă viaţă - într-un bordel.

Situaţia femeilor în Bangladesh

Toate aceste informaţii le-am obţinut de la Monzina Begum, reprezentanta în regiune a Asociaţiei "Libertatea Femeii". Tot ea mi-a spus că odată intrate în această branşă, femeile cu greu mai pot ieşi, din cauza mentalităţii celorlalţi.

Până de curând cele care practicau prostituţia nu aveau parte nici măcar de o înmormântare aşa cum se cuvine; trupurile lor erau aruncate în râuri.

În ultima vreme se pare că lucrurile s-au mai îmbunătăţit însă nu într-atât încât să se schimbe cu adevărat ceva.

În afara luptei pe care o duce pentru a le ajuta pe aceste femei, Monzina Begum este şi cea care are grijă de copiii lor, rezultaţi în urma relaţiilor pasagere.

Efectul asupra copiilor

Ea a pus bazele unui mic centru de protecţie a copiilor. Nu este ceva spectaculos.

Doar o baracă mică, de câţiva metri pătraţi, căptuşită cu ziare. Însă, aici copii învaţă să citească şi să numere şi pot să se joace în voie şi în siguranţă.

De curând, Organizaţia "Salvaţi copii!" din Australia a decis să se implice în acest proiect, aşa că acum aceşti copii care păreau să nu aibă un viitor, sunt ajutaţi să meargă la liceu şi să-şi găsească un loc de muncă.

Întâmplarea a făcut ca în timp ce mă aflam la acest centru de copii să întâlnesc o fetiţă care împlinise de curând 10 ani.

Mi-a spus că o cheamă Pinky şi că locuieşte cu bunica sa într-un sat aflat la câţiva kilometri depărtare.

Mi-a mai spus că merge la şcoală şi că învaţă cel mai bine din clasă şi că atunci când va fi mare vrea să se facă doctoriţă.

În Daulatdia a venit pentru a-şi întâlni mama, care lucra în bordelul din localitate.

Era pentru prima dată în ultimii doi ani când cele două se vedeau.

De multe ori se întâmplă ca la sfârşitul zilei femeile care se prostituează să nu aibă bani nici de mâncare.

În zilele mai bune reuşesc să strângă chiar şi 15 dolari, dar după cum am aflat de la localnici, îşi cheltuie apoi banii pe parfumuri, haine şi alte accesorii.

Dar tocmai din cauza acestui lucru, prostituatele încep să fie acceptate de societate, pentru că oamenii, comercianţii în special, le privesc acum ca o potenţială sursă de câştiguri.

Răspuns cititorilor

Şi pentru că am vorbit despre bani, vreau acum să-i răspund unui cititor al nostru, domnul Benza Samuel din Austria, care mi-a cerut detalii despre economia locală.

Cum spuneam şi într-o corespondenţă anterioară moneda locală este thakka, iar un dolar este echivalentul a 65 de astfel de unităţi.

Anul trecut Produsul Intern Brut al ţării a fost de 336,7 miliarde de dolari din care doar 7,5 la sută au reprezentat bani proveniţi din colectarea taxelor.

Reporterul cotidianului Daily Star din Bangladesh, Hassan Jahid Tushar, mi-a explicat că în ţara sa doar aproximativ 1,5 la sută din populaţie e înscrisă pe lista instituţiilor financiare ca fiind plătitoare de taxe, adică aproape două milioane de oameni.

Din aceştia, însă, doar circa trei sute de mii plătesc efectiv taxele.

Reporterul Daily Star a spus că acest lucru este posibil din cauza variaţiilor de venituri ale populaţiei (în Bangladesh plătitori de taxe sunt doar cei care au venit anual de peste 2.000 de dolari şi plătesc statului 10 la sută din ce câştigă peste această sumă.

Cu alte cuvinte cineva care are un venit, spre exemplu, de 3.000 de dolari va plăti taxa doar pentru mia de dolari suplimentară, adică 100 de dolari) dar şi din cauza legilor permisive care nu prevăd pedepse prea mari.

Recent, însă, Guvernul a hotărât să ia atitudine faţă de aceste evaziuni fiscale şi a hotărât ca cei care nu-şi plătesc taxele să stea până la 13 ani în închisoare.

De menţionat că în Bangladesh Taxa pe Valoarea Adăugată este de 15 la sută, iar venitul anual pe cap de locuitor a fost anul trecut de 476 de dolari.

Sper, domnule Benza Samuel că am reuşit să vă ofer informaţiile pe care le doreaţi, şi la fel sper ca doamna Lenuţa Burduja din Republica Moldova să fi fost mulţumită de informaţiile despre copii pe care le-am transmis în această corespondenţă.

Mai multe detalii despre viaţa copiilor, dar şi despre religia localnicilor, despre ce cred ei că reprezintă schimbările de climă, şi ce părere au despre guvernanţi, în corespondenţele viitoare.

Astăzi, vom ajunge la Siragenganj unde cel mai probabil vom avea ocazia să vorbim mai pe larg despre contaminarea apei cu arsenic. Asta, bineînţeles, doar dacă vremea ne va permite.

Dan Vasiliu vă invită să-i transmiteţi opiniile, sugestiile şi întrebările dumneavoastră la rom.dept@bbc.co.uk

Frumoase şi impresionante articolele din Bangladesh ale corespondentului dvs Dan Vasiliu. Citindu-le am aflat multe lucruri interesante despre această ţară. Realitatea este atât de fantastică, încât există momente când unele adevăruri pot să pară de necrezut. Din totdeauna arta reporterului a fost învăluită de misterul acelei forţe care vine chiar din interior şi te face să te simţi în mijlocul evenimentelor. Asta simt eu atunci când citesc aceste reportaje din Bangladesh. Îi mulţumesc d-lui Vasiliu pentru acest lucru şi aştept cu nerăbdare următorul sau următoarele sale reportaje.
Fredy Zwolfer

Am fost surprinsă şi în acelaşi timp îngrozită de ce am citit. Nu am crezut că se poate trăi şi în astfel de condiţii. Mi-a venit să plâng când am citit despre acei copilaşi. Mi s-a făcut foarte milă, dar ştiu că nu se prea pot face atât de multe pentru aceşti oameni săraci, chiar dacă există o mulţime de campanii. Sper să existe şi o altă latură a acestei expediţii şi să nu mai citesc depre atâtea probleme ale acestei ţări.
Andreea Luca

Am citit cu mare plăcere cele două articole deja scrise despre călătoria în Bangladesh. Sunt interesat de mai multe aspecte de acolo:
- ce percepţie are populaţia asupra conducerii ţării?
- ce cunoştiinţe au despre Europa sau România?
- ce crede populaţia de rând despre problemele climei?
- scrieţi-mi câteva rânduri despre moneda lor şi sistemul financiar (impozite, taxe, venituri ...)
- cât de practicanţi sunt în domeniul religiei?
Benza Samuel, Austria

Sunt jurnalistă dar activez de mai mulţi ani într-un ONG pentru că mă "dor" problemele umanitare. Îmi plac foarte mult reportajele tale, mai ales că mă interesează tot ce e legat de ţările din Asia de Sud-Est, mai ales viaţa copiilor de aici. Dacă poţi, scrie te rog câte ceva despre copiii din Bangladesh.
Lenuţa Burduja, Republica Moldova