Dan Vasiliu a ajuns în Mawa, nod fluvial important

Pentru o ţară ca Banglasdesh, în care aproape o treime din teritoriu se află sub ape, feribotul este un mijloc de transport indispensabil.

Îl folosesc zilnic zeci de mii de oameni.

Mawa este unul din nodurile fluviale cele mai importante din ţară, deoarece face legătura între estul şi sud-vestul Bangladeshului.

În permanenţă în sat se află câteva camioane încărcate cu marfă care îşi aşteaptă rândul pentru a se îmbarca fie către capitala Dhaka, fie către Aricha Daulatdia, cea mai mare staţie de feriboturi din Bangladesh.

Tot în Mawa este şi unul dintre cele mai mari centre de colectare şi distribuţie a peştelui.

Toţi pescarii din zonă vin aici pentru a-şi vinde marfa.

De obicei, pentru o găleată plină primesc în jur de 100 de thaka, adică mai puţin de doi dolari.

Din aceşti bani trebuie să-şi întreţină familiile şi să plătească taxa anuală (în valoare de 20 de dolari) către stat.

Mulţi pescari sunt nemulţumiţi

Printre ei şi Nunni Chandra Malo. Are 61 de ani, dar asta nu-l împiedică să vină în fiecare dimineaţă pe malul Gangelui pentru a-şi arunca plasele.

Câteodată, îmi spune, când nu prinde suficient peşte, stă şi peste noapte.

Şi-a construit singur două schele din lemn de care şi-a agăţat năvoadele şi pe care urcă şi coboară întruna, în speranţa că va avea ce să le dea de mâncare celor şase copii.

În aproape o jumătate de zi, însă, a prins doar două kilograme de puiet şi e supărat: se apropie timpul să-şi plătească dările, dar nu are nici un ban.

În plus, de curând a trebuit să-l ducă pe fiul său cel mic la spital.

Doctorii i-au spus că s-a îmbolnăvit din cauza apei pe care a băut-o, care era contaminată cu arsenic.

Aceasta este una din marile probleme ale Bangladeshului.

Milioane de oameni suferă din cauza lipsei de apă potabilă.

Din cauza inundaţiilor şi a exploatărilor miniere, pânza freatică s-a deteriorat treptat.

În multe zone nu există sisteme de epurare, iar Mawa nu face excepţie.

Singura sursă de apă a satului este un mic heleşteu amplasat în imediata apropiere a Gangelui.

Apa este scoasă cu ajutorul unor pompe speciale şi direcţionată către cişmelele din zonă.

Locuitorii ştiu că nu este bună de băut, dar nu au alternative.

Chiar şi reprezentantul guvernului în zonă, Zahurul Hoque, ridică neputincios din umeri.

Mi-a spus că autorităţile locale au iniţiat un proiect de construire a unor fântâni speciale, în care apa va fi tratată, dar că totul s-ar putea nărui la următoarea inundaţie.

Situaţia sătenilor este îngreunată de lipsa unei clinici medicale.

Ultima a fost distrusă acum câţiva ani, când Gangele a ieşit din matcă şi a măturat totul în cale.

Mai puţin şcoala, construită pe un mic deal din apropiere.

Pe uliţele satului am văzut foarte mulţi copii care nu aveau pantofi, dar care ţineau strâns în braţe câte o carte.

De altfel, localnicii sunt foarte mândri că, de-a lungul timpului, satul lor a dat ţării o serie de intelectuali de seamă, printre care şi scriitorul şi fizicianul Jagadish Chandra Bose.

Acesta a trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a realizat o serie de studii foarte importante privind viaţa plantelor.

Alături de el, din Mawa sau din zonele din vecinătate, au mai provenit şi alte personalităţi care au influenţat viaţa politică, economică şi culturală a ţării.

Mâine, joi, expediţia BBC ar trebui să-şi cotinue drumul spre nord şi să ajungă la celălalt nod fluvial important al Bangladeshului, Aricha Daulatdia.

E posibil, însă, ca programul să fie afectat de vremea neprielnică.

Am fost anunţaţi că în sudul ţării, mai precis prin Golful Bengal, trece un ciclon de mare intensitate, care se pare se îndreaptă în direcţia noastră, iar toată lumea de la bord a fost sfătuită să-şi facă bagajele. Pentru orice eventualitate.

Dan Vasiliu vă invită să-i transmiteţi opiniile, sugestiile şi întrebările dumneavoastră la rom.dept@bbc.co.uk

Dan Vasiliu: Vă mulţumesc pentru scrisori, pentru comentarii şi întrebări. Voi încerca să acopăr subiectele de care v-aţi arătat interesaţi în reportajele viitoare.

Frumoase şi impresionante articolele din Bangladesh ale corespondentului dvs Dan Vasiliu. Citindu-le am aflat multe lucruri interesante despre această ţară. Realitatea este atât de fantastică, încât există momente când unele adevăruri pot să pară de necrezut. Din totdeauna arta reporterului a fost învăluită de misterul acelei forţe care vine chiar din interior şi te face să te simţi în mijlocul evenimentelor. Asta simt eu atunci când citesc aceste reportaje din Bangladesh. Îi mulţumesc d-lui Vasiliu pentru acest lucru şi aştept cu nerăbdare următorul sau următoarele sale reportaje.
Fredy Zwolfer

Am fost surprinsă şi în acelaşi timp îngrozită de ce am citit. Nu am crezut că se poate trăi şi în astfel de condiţii. Mi-a venit să plâng când am citit despre acei copilaşi. Mi s-a făcut foarte milă, dar ştiu că nu se prea pot face atât de multe pentru aceşti oameni săraci, chiar dacă există o mulţime de campanii. Sper să existe şi o altă latură a acestei expediţii şi să nu mai citesc depre atâtea probleme ale acestei ţări.
Andreea Luca

Am citit cu mare plăcere cele două articole deja scrise despre călătoria în Bangladesh. Sunt interesat de mai multe aspecte de acolo:
- ce percepţie are populaţia asupra conducerii ţării?
- ce cunoştiinţe au despre Europa sau România?
- ce crede populaţia de rând despre problemele climei?
- scrieţi-mi câteva rânduri despre moneda lor şi sistemul financiar (impozite, taxe, venituri ...)
- cât de practicanţi sunt în domeniul religiei?
Benza Samuel, Austria

Sunt jurnalistă dar activez de mai mulţi ani într-un ONG pentru că mă "dor" problemele umanitare. Îmi plac foarte mult reportajele tale, mai ales că mă interesează tot ce e legat de ţările din Asia de Sud-Est, mai ales viaţa copiilor de aici. Dacă poţi, scrie te rog câte ceva despre copiii din Bangladesh.
Lenuţa Burduja, Republica Moldova