Semnul din frunte al femeilor hinduse arată că sunt căsătorite

Nici clădirea nu mai era. Fusese dărâmată de vântul puternic.

Mai rămăseseră doar câteva lemne împrăştiate prin preajmă.

Aşa că am fost nevoiţi să ne întoarcem la bordul vaporului BBC.

Deoarece timpul nu ne permitea să vizităm o altă aşezare, acestea fiind destul de depărtate una de alta, nu am mai părăsit vaporul în cursul zilei de miercuri.

Am profitat însă de ocazie şi am provocat-o pe corespondenta BBC din India, Sushilla, la o discuţie despre religie, în special hinduism.

Hinduismul

În Bangladesh, această religie este a doua ca proporţie după islamism, dar raportul este unul dezechilibrat - circa 90% musulmani şi aproape 9% hinduşi.

	Zeul Vishnu şi soţia sa Lakshmi

Am vorbit despre zeii hinduşi, despre festivalurile cele mai importante care au loc de-a lungul anului, despre ritualuri şi concepţii.

În mitologia hindusă există foarte mulţi zei şi fiecare îşi poate alege pe cine să venereze.

Însă principalii zei hinduşi sunt Brahma, Shiva şi Vishnu.

Brahma este considerat creatorul universului şi al tuturor creaturilor, dar în ciuda acestui lucru este cel mai puţin venerat dintre cei trei.

În India, îmi spune Shushilla, există doar două temple ridicate în cinstea acestuia.

În schimb, pentru Vishnu au fost construite mii de temple.

El este considerat protectorul universului şi are rolul de a veni pe pământ pentru a restabili echilibrul între bine şi rău.

Credincioşii hinduşi cred că până acum Vishnu s-a reîncarnat de nouă ori şi că o va mai face o singură dată.

Soţia lui Vishnu este Lakshmi, zeiţa bogăţiei.

În timpul călătoriei mele prin Bangladesh am întâlnit foarte mulşi hinduşi care se roagă lui Lakshmi, aceasta fiind la rândul ei una din cele mai venerate divinităţi.

În fine, cel de-al treilea zeu ca importanţă din mitologia hindusă este Shiva.

	Un sadhu, sau om sfânt în hinduism, practică yoga pe malul Gangelui

Rolul lui este de a distruge universul, pentru a-l recreea mai apoi.

Cea mai importantă sărbătoare a hinduşilor este Diwali, sau festivalul luminii.

În timpul acestuia, oamenii celebrează victoria binelui asupra răului.

În cele cinci zile de festivităţi se folosesc foarte multe artificii, se mănâncă dulciuri şi se fac cadouri, ceea ce face ca acest festival să fie favoritul copiilor.

O altă sărbătoare importantă a credincioşilor hinduşi este Holi, sau festivalul culorilor, care vesteşte sosirea primăverii.

Din cele spuse de Sushilla, în timpul acestui festival oamenii se bat cu apă colorată sau vopsea şi nimeni nu se supără dacă este murdărit sau cel puţin nu ar trebui.

Ritualul căsătoriei

Tot Sushilla mi-a explicat şi în ce constă ritualul căsătoriei.

Mai întâi părinţii miresei îi întâmpină pe cei ai ginerelui şi se dau pe frunte cu o pudră, cunoscută sub numele de kum-kum.

	Cea mai importantă sărbătoare a hinduşilor este Diwali, sau festivalul luminii

Apoi, mirele şi mireasa fac un schimb de ghirlande şi îşi rostesc jurămintele de credinţă.

După aceasta, mirele este dus la un altar special, numit mandap, unde i se oferă o băutură, iar membrii celor două familii îşi oferă cadouri unii altora.

Un foc sacru este aprins de preot şi se rostesc alte jurăminte, cunoscute şi ca Paanigrahan.

Se trece apoi la ritualul Shilarohan, în care mireasa trece peste o piatră, fapt ce simbolizează că este gata să-şi ajute bărbatul indiferent de greutăţile pe care le întâmpină, iar ginerele o unge cu kum-kum pe frunte pentru prima oară.

Acest ritual poartă numele de "sindoor" şi are scopul de a arăta celorlalţi că femeia este căsătorită.

Ceremonia se încheie cu Sapta-Padi, ritual care legalizează căsătoria şi în timpul căruia se rostesc alte jurăminte.

Concepţii generale

În ceea ce priveşte concepţiile hinduse despre subiectele mai delicate, se poate spune că se încadrează într-un cadru destul de general.

Astfel, hinduismul se opune avortului, în afară de cazul în care viaţa mamei este pusă în pericol.

Nu are nimic împotriva donării de organe şi acceptă sinuciderea doar dacă aceasta este realizată prin ritualul numit prayopavesa, în care persoana renunţă de bunăvoie la mâncare.

Cât despre concepţia privind eutanasia, există mai multe puncte de vedere.

Unii susţin că doctorii nu ar trebui să accepte cererea pacienţilor de a-i eutanasia, deoarece ar separa sufletul de trup într-un mod nenatural, în timp ce alţii cred că prin a pune capăt vieţii chinuite a celor bolnavi se face o faptă bună şi se îndeplineşte o datorie morală.