Teritoriul este deţinut conform unui tratat care nu poate fi anulat decât cu acordul ambelor părţi, iar Fidel Castro califică prezenţa americană acolo drept ocupare ilegală a unui teritoriu cubanez.

Însă atitudinea locuitorilor din partea cubaneză a Guantanamo faţă de vecinii lor americani e uneori surprinzătoare.

Există un alt Guantanamo: Guantanamo City, oraş al Cubei, cu circa 200 de mii de locuitori şi obişnuitul amestec de arhitectură colonială şi clădiri în stil sovietic, cu căruţe trase de cai şi maşini americane din anii '50.

Zilele acestea ar putea fi faimos fiindcă se află exact lângă baza americană care stârneşte atâtea controverse, mai ales după ce a devenit loc de detenţie pentru presupuşii terorişti capturaţi de americani.

Dar ce gândesc cubanezii din Guantanamo City despre faptul că se află o bază militară americană la doi paşi de aici?

„Este un lucru despre care oamenii de aici din Guantanamo, şi nu numai din Guantanamo, ci din toată Cuba, consideră că este ceva ilegal, fiindcă se încalcă voinţa poporului cubanez”, spune un localnic.

Baza navală nu e vede de aici; se află în spatele unei zone militare cubaneze, care începe chiar la marginea oraşului.

Baza a fost cerută de americani cu puţin peste o sută de anii în urmă, ca răsplată pentru intervenţia Americii de partea Cubei, în războiul cubanez de independenţă contra Spaniei.

Marina militară americană încă plăteşte Cubei chiria de patru mii optzeci şi cinci de dolar anual pentru pământ. Fidel Castro însă refuză să încaseze cecul.

După posturile militare dincolo de care cubanezii nu pot trece fără aprobare specială, urmează un drum care merge vreo opt kilometri peste nişte coline, până la frontiera bazei americane.

De la 1 ianuarie 1959, ziua când a preluat puterea Fidel Castro, frontiera a fost închisă, dar nu chiar pentru toţi cubanezii.

Jorge Junt locuieşte în Guantanamo City, dar până acum câţiva ani lucra ca magazioner în depozitele bazei, făcând zilnic naveta.

Atât cubanezii cât şi americani i-au permis să-şi păstreze locul de muncă, pe care îl avea încă din-nainte de revoluţie.

Atitudinea lui e că munca e muncă şi politica e politică.

„Pentru mine a fost în regulă, n-am avut niciodată probleme nici cu cei de acolo nici cu cei de aici. Mă duceam dimineaţa şi veneam înapoi după amiaza”, spune Jorge Junt.

Şi cum era salariul?

„Păi nu pot să mă plâng de cum mă plăteau. Îmi trimiteau cecul în ficare lună”, răsunde Jorge Junt.

Fostul angajat primeşte acum pensie de la marina americană şi la fel ca el, sunt zeci de locuitori ai oraşului. vecinul lui George Polac tocmai a ieşit la pensie, după ce a lucrat 56 de ani ca om de întreţinere la bază.

"Mi-ar plăcea ca ambele ţări să ajungă din nou să se înţeleagă şi atunci am tări mai bine, şi noi şi ei", spune domnul Polac.

Reconcilierea nu e un cuvânt asociat uşor cu numele Guantanamo. Totuşi aici e singurul loc din lume unde oficialităţi americane şi cubaneze se întâlnesc cu regularitate.

Comandanţii militari de ambele părţi au o întrunire lunară la frontieră pentru a discuta chestiuni de interes reciproc.

Iar dacă relaţiile dintre aceşti doi vecini învrăjbiţi vor deveni vreodată mai bune sau mai rele, e probabil că lucrurile aici vor începe.