BBCRomanian.com
Rusă
Ucraineană
Albaneză
Sârbă
 
Ultima actualizare: 05 August, 2007 - Published 13:37 GMT
 
Trimite unui prieten Versiune pentru tipărire
A murit Florian Pittiş
 
Florian Pittiş
Florian Pittiş a decedat în urma unei lungi suferinţe de cancer de prostată
Cântăreţul, actorul şi realizatorul radio Florian Pittiş a fost înmormântat marţi la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

El a decedat duminică, la vârsta de 63 de ani la Institutul Oncologic Fundeni, unde fusese internat în stare gravă, suferind de cancer de prostată.

Florian Pittiş lasă în urmă 38 de ani de carieră ca actor, cântăreţ de muzică folk şi realizator de emisiuni radio.

El s-a născut pe 4 octombrie 1943, în Bucureşti. A studiat la Liceul "Gheorghe Lazăr" şi a absolvit în 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa prof. Radu Beligan.

Trei ani mai tîrziu, în 1969, s-a angajat la Teatrul Bulandra.

Carieră prestigioasă

Florian Pittiş a lucrat cu regizori de talia lui Liviu Ciulei, Andrei Şerban şi Alexandru Tocilescu.

Florian Pittiş şi Nicu Alifantis, copertă de disc

Sub bagheta lui Liviu Ciulei a jucat în "Elisabeta I" de Paul Foster, "Azilul de noapte" de M. Gorki, "Lungul drum al zilei către noapte" de Eugene O'Neill şi "Furtuna" de W. Shakespeare.

De asemenea, a jucat în celebra adaptare a piesei "Hamlet" de W. Shakespeare în regia lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera în 1985.

Publicul l-a mai putut vedea în "Iulius Cezar" de W. Shakespeare (regia Andrei Şerban), "Bună seara, domnule Wilde", de Oscar Wilde (regia Alexandru Bocăneţ), "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu (regia Toma Caragiu), "Scoica de lemn" de Fănuş Neagu (regia San Nasta) şi "Antigona" de Sofocle (regia Alexandru Tocilescu).

A regizat el însuşi pe scena Teatrului Bulandra spectacole precum "Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff, "Câinele grădinarului", de Lope de Vega, "Meditaţiile Ritei", de Willy Russel şi "Black & White" de Keith Waterhouse & Willis Hall.

Pe ecran, a avut roluri mai mici decât în teatru, în filme ca "Gioconda fără surâs", (regia Malvina Urşianu, 1967), "Adio, dragă Nela" (regia Cornel Todea, 1972), "Veronica se întoarce" (regia Elisabeta Bostan, 1973) şi "Înnebunesc şi-mi pare rău" (regia Ion Gostin, 1992).

Cântăreţul Pittiş

În paralel cu cariera de actor, Florian Pittiş s-a lansat şi în cea muzicală. La începutul anilor '70 a făcut parte dintr-un trio alături de Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru.

Pasărea Colibri, copertă disc

Ulterior a participat la cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu. În 1979 a părăsit cenaclul şi s-a întors în '81, însă numai pentru două săptămâni.

În 1992, a fondat trupa Pasărea Colibri, împreună cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici. A rămas în formaţie până în 2000, când i-a luat locul Marius Baţu.

A fost însă, în permanenţă, o prezenţă activă în lumea muzicii prin emisiuni la radio şi televiziune, articole în ziare, prezentări de concerte, colaborări pe diferite discuri.

Începând din decembrie 1998, Florian Pittiş a fost director al postului Radio România Tineret, transformat ulterior în Radio3net.

Din noiembrie 2004 a condus acest post de radio aparţinând Societăţii Române de Radiodifuziune, care emite doar pe Internet.

În mai 2006 a primit un premiu al revistei VIP pentru proiectul Radio3Net.


Ce amintiri aveţi despre Florian Pittiş? Răspunsuri la rom.dept@bbc.co.uk


E firesc ca artiştii să fie persoane cunoscute, admirate şi simpatizate de publicul spectator. Florian Pittiş nu face excepţie. L-am auzit în fiecare săptămână a Tele-enciclopedia, remarcându- se prin seriozitate şi dicţiune perfectă. Actorii zilelor noastre au avantajul că în urma lor ramân înregistrări pentru a fi văzuţi şi admiraţi de generaţiile viitoare.
Sorin Dimitriu, Bucureşti

Vă scriu cele de mai jos pentru a scăpa de amintirea obsesivă a ceea ce am simţit sau mai mult decât simţit, am "realizat", am conştientizat în cursul vizionării, în anii şaizeci în timpul studenţiei la arhitectură, a filmului "Tinerii" (The Young Ones) în care Rolling Stones îşi prezentau începuturile. Faptul că nouă, celor de aici, din "lagărul Paăii", ne era furată TINEREŢEA!
Ion Adrian Doja-Fodoreanu

Cândva a spus: "Am trăit viaţa intens, ca pe o minune şi nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut". Un mare talent a plecat pe drumul eternităţii...
Paloma, Piteşti

"N-am dorit în viaţă absurdul, n-am dorit să am ce nu pot, ...mi-am dorit o maşină"... Am fredonat melodia asta de nenumărate ori şi îl auzeam şi-l vedeam pe Pittiş cântând-o. De asemenea, inegalabilă va rămâne vocea lui caldă, de bas, fie recitând frumoase poezii, fie prezentând captivante filme documentare la Tele-enciclopedia. Eu îl voi păstra mereu în memorie aşa cum arăta acum 20 de ani.
Constantin-Ioan, Râmnicu Vâlcea

Un artist deosebit, adevărat om de cultură. Om bun cu suflet sensibil, expunând diferenţa într-o Românie brutală şi înapoiată. Ambiguu în reacţiile politice, la fel ca şi politica şi ceilalţi artişti ai locului. Cred că are spaţiu în universalitate şi timp românesc în viitor.
Adrian Ardelean, Bucureşti

În anii '80, de adevărată restrişte pentru tinerii şi adolescenţii de atunci, Moţu' Pittiş ne alina sufletele prin spectacolele de la Bulandra... Eram elevă la liceul Zoia Kosomodemianskaya, care împărţea curtea interioară cu Teatrul Bulandra , şi uneori aveam acces la repetiţiile din teatru (Furtuna, de Ciulei), şi ne încânta să-l vedem repetand Ariel (mi-aduc aminte că purta o ie albă, care-i accentua parca şi mai mult aerul lui de idealist...). În serile când se ţineau spectacolele cu "Cum se numeau cei patru Beatles" sau "Poezia muzicii tinere" se auzeau acordurile muzicii şi în şcoala. Cred că le-am văzut de peste 35 de ori. Tot acolo am auzit prima oara de Led Zeppelin şi de Bob Dylan. Pentru mulţi din generaţia mea Moţu' a fost un idol şi am fost fascinaţi de non-conformism-ul lui şi de puterea de a nu face compromisuri.
Simona, Bucureşti

VOCEA! În primul rând - VOCEA - care m-a fermecat pe parcursul amărâtei de "Teleenciclopedia". Apoi, OMUL - de la care generaţia mea a învăţat "cu ce se manâncă muzica şi noţiunea de verticalitate... Pare puţin? Nu are România politicieni pe care să-i pună în balanţă cu un singur OM - Florian Pittiş!
Florin Goţa

Când eram adolescentă, tocmai apăruseră spectacolele Poeziei Muzicii Tinere. Am participat la multe spectacole împreună cu colegii de liceu, într-adevăr nu erau două spectacole la fel. Dragostea mea pentru muzica rock i se datoreaza în mare măsură lui Florian Pittiş, precum şi simbioza între muzica (rock) şi alte forme de artă şi cultură, care erau prezente în spectacol. Amintirile despre Florian Pittiş se împletesc cu amintirile despre anii de liceu. Am vizionat şi câteva piese de teatru, majoritatea între 1984-1989, printre care Lungul drum al zilei către noapte şi Furtuna. Cele mai multe amintiri le am despre Furtuna, deoarece în paralel cu scenele piesei, îmi aduc aminte şi controversele legate de punerea în scena mai puţin tradiţională pentru Shakespeare. Tot în acea perioada i-am făcut un desen în creion, pe vremea când mă pregăteam pentru concursul de admitere la Institutul de Arhitectură. În loc să desenez ceramică şi case din Muzeul Satului, am petrecut câteva după-amieze desenându-i părul lung şi cârlionţat după o fotografie făcută la unul din spectacolele Poeziei... Am avut desenul pus pe perete o vreme...părinţii au fost foarte înţelegători. Din păcate cred că l-am pierdut, daca îl voi găsi vreodată, o să-l donez...
Raluca Vasilescu, Bucureşti

 
 
LEGĂTURI
LEGĂTURI LA SITE-URI EXTERNE
BBC nu este răspunzător de conţinutul paginilor de Internet ce nu îi aparţin
ULTIMELE ŞTIRI
 
 
Trimite unui prieten Versiune pentru tipărire
 
 
 
BBC © ^^ Sus
 
  Arhivă | Lecţii de engleză | Seriale
 
  BBC News >> | BBC Sport >> | BBC Weather >> | BBC World Service >> | BBC Languages >>