Florin Popescu corespondenţă Bacău, pentru BBC

Cele aproape 400 de confecţionere din China duc o viaţă monotonă.

Şocul cel mai mare l-au avut în urmă cu şapte luni, când s-au văzut ţinute într-o “carantină” neprevăzută de legea română.

Încuiate în cămin şi păzite, femeile au fost ţinute departe de ochii băcăuanilor, sub motivul că acestea ar fi procedurile necesare în timpul perfectării actelor de muncă.

Departe de familii, femeile nu au ca activitate decât munca la maşina de cusut, opt ore pe zi, dar au acceptat şi să muncească suplimentar, fiind plătite pentru asta.

De altfel, confecţionerele nu reclamă neplata salariului cu care s-au tocmit, ci doresc mărirea acestuia.

O viaţă monotonă

Ca să justifice izolarea de restul lumii, conducerea fabricii le-a avertizat că siguranţa pe străzile Bacăului ar fi precară.

După un timp, mai ales după ce presa a semnalat prizonieratul, chinezoaicele au fost lăsate să iasă în oraş.

Timp de circa şase luni, confecţionerele n-au avut probleme cu locuitori ai Bacăului.

Sau cel puţin arată statisticile Poliţiei, unde nu s-a înregistrat nicio reclamaţie.

După începerea grevei, unele asiatice au reclamat că ar fi fost agresate, dar informaţia este imposibil de verificat.

Reacţia “străzii” la vederea grupurilor de femei din China era de curiozitate, similară cu interesul crescut manifestat faţă de echipele de sportivi ce vizitează destul de des oraşul şi care ies la plimbare numai în grupuri.

Bariere culturale

Socializarea asiaticelor cu populaţia oraşului este, practic, aproape imposibilă, în principal din cauză că fabrica şi căminul unde locuiesc se află la marginea oraşului.

În plus, bariera de limbă este o mare problemă.

	Muncitoarele din China se plâng de calitatea slabă a mâncării

Doar în engleză se mai descurcă unele dintre confecţionere.

De aceea, mai comunicativă cu presa este Hu Lihua.

Ea a povestit presei despre sărăcia în care trăia acasă şi despre dorinţa ei de a-şi ajuta financiar familia.

Reîntoarcerea în China

La numai 32 de ani, tînăra are la activ locuri de muncă în mai multe ţări, tot asiatice, România fiind prima destinaţie europeană.

Tot ea povesteşte că, după program, viaţa lor este monotonă.

Locuiesc câte patru în cameră, iar timpul nu şi-l pot umple decît cu tenis de masă sau uitîndu-se la televizor.

Mâncarea românească nu le place, dar femeile s-au săturat de aceleaşi feluri gătite de bucătarul angajat special pentru ele.

Acum, cele aproape 400 de confecţionere vor să se întoarcă în China, de unde să-şi găsească o destinaţie convenabilă.