Corneliu Rusnac Corespondent BBC la Chişinău

Vadim Pirogan s-a stins din viaţă marţi, la vârsta de 86 de ani.

La înmormântarea sa au participat prieteni din vremea luptei anticomuniste şi personalităţi ale vieţii publice.

Ascultaţi declaraţia la BBC a lui Andrei Stoica, fost persecutat politic

Ascultaţi declaraţia la BBC a lui Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor

Ascultaţi declaraţia la BBC a Vitaliei Pavlicenco, jurnalistă şi deputată în Parlamentul Republicii Moldova

"Când m-am întors îndărăt nu m-am dus să-mi cer casa înapoi. Îmi era frică să nu mă aresteze pentru a doua oară. Şi am fost nevoit să plec în Ucraina unde am trăit 42 de ani. Casa mea era la Bălţi, în raionul Pământeni. M-am judecat în 1994 şi am câştigat casa. Casa din nuiele, nu din piatră, dar casă mare. Erau 7 locatari. A trebuit să aştept 8 ani de zile. Şi după 8 ani când am venit în casa aceea, geamurile erau scoase, uşile erau rupte. Nu era nimic", declara Vadim Pirogan într-un interviu la BBC în august anul trecut.

Născut în 1921, în oraşul Bălţi, era fiul lui, Ştefan Pirogan, între anii 1923 şi 1934 primar al acestui oraş, a fost un bun prieteni cu mulţi dintre artizanii unirii Basarabiei cu România, în 1918.

Printre aceştia Pantelimon Halipa, Ion Pelivan, Anton Crihan ş.a., şi a participat activ la evenimentele politice din acea vreme.

Pe 13 iunie 1941, după ocuparea Basarabiei de către URSS, Ştefan Pirogan a fost arestat de către sovietici şi întemniţat într-un lagăr din Munţii Ural unde a murit trei ani mai târziu.

Aproape jumătate de veac departe de Basarabia

Interviu BBC  Când m-am întors îndărăt nu m-am dus să-mi cer casa înapoi. Îmi era frică să nu mă aresteze pentru a doua oară. Şi am fost nevoit să plec în Ucraina unde am trăit 42 de ani.   Vadim Pirogan

Peste câteva zile după arestarea tatălui său, pe 25 iunie 1941, este reţinut şi Vadim Pirogan, pe atunci absolvent al clasei a cincia a liceului “Ion Creangă” din Bălţi, în vârstă de 18 ani.

A fost condamnat la cinci ani de detenţie, fără nici un fel de judecată, în lagărul de la Taişet din regiunea Irkutsk din Siberia, unde din aproximativ 1300 de români basarabeni întemniţaţi au supravieţuit doar vreo 150.

În 1946 se întoarce la Bălţi, se înscrie la Institutul Pedagogic de aici, dar, urmărit din nou de NKVD, părăseşte Basarabia, stabilindu-se la Lvov, în Ucraina, unde intră la Institutul de Ingineri Silvici.

Însă în 1947, după trei luni de studii, fiind deţinut politic, este alungat din oraş. Obţine totuşi o viză de reşedinţă în Lvov datorită unui alt roman stabilit aici, Alexandru Medveţchi.

Lucrează timp de 20 de ani ca şofer în acest oraş.

În 1958, peste cinci ani de la moartea lui Stalin, este reabilitat. În 1968 absolveşte Politehnica din Lvov, lucrând ca inginer, la diferite întreprinderi până
în 1984, când s-a pensionat.

În 1989, după o absenţă de 42 de ani se întoarce în Basarabia, luând parte activă la mişcarea de emancipare naţională.

Muzeul Memoriei Neamului

Acest muzeu care este la noi este o dovadă a acelor crime care s-au săvârşit de sovietici pe acest pământ, noi am trecut prin lagărele sovietice şi am văzut ceea ce s-a făcut.   Vadim Pirogan

A editat mai multe cărţi de memorii în care descrie tragedia românilor basarabeni după ocupaţia sovietică.

În 1998, după moartea lui Dumitru Crihan, fiul lui Anton Crihan, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a Veteranilor Armatei Române din Republica Moldova.

În 2002 înfiinţează, la Chişinău, "Muzeul Memoriei Neamului", iar în 2003 - centrul cultural "Memoria Neamului", unde organiza, o dată pe săptămână, conferinţe pentru elevi şi studenţi în care le vorbea despre crimele comise de comunişti.

Vadim Pirogan ţinea mult la acest centru şi la acest muzeu, întrucât, credea el, ele ar trebui să devină o lecţie de istorie autentică pentru generaţiile viitoare.

"Acest muzeu care este la noi este o dovadă a acelor crime care s-au săvârşit de sovietici pe acest pământ, noi am trecut prin lagărele sovietice şi am văzut ceea ce s-a făcut", declara Vadim Pirogan într-un interviu la BBC în august 2006.