Oana Lungescu corespondenta BBC la Bruxelles

Comisarii chiar evită să amintească în public de unde provin, preferând să utilizeze un eufemism: "ţara pe care o cunosc cel mai bine..."

În realitate, însă, comisarii sunt ţinta unui lobby dezlănţuit din partea grupurilor de interese naţionale, ca şi de pe tot continentul, deci trebuie măcar să încerce să se arate nepărtinitori.

Dar un comisar european nu e nici un ministru, pentru că executivul de la Bruxelles nu conduce un stat federal.

	Confirmarea numelor şi portofoliilor va fi făcută foarte curând de preşedintele comisiei Jose Manuel Barroso

Rolul Comisiei e un hibrid, o combinaţie unică în lume de executiv şi legislativ.

Fiind singurul organ al Uniunii Europene cu drept de iniţiativă legislativă, Comisia este cea care propune politici noi, sub forma directivelor şi regulamentelor, evident după consultări cu statele membre şi cu Parlamentul European.

Supranumită "gardiana tratatelor europene," Comisia are grijă ca fiecare stat membru să respecte regulile jocului, le poate trage la răspundere, veghează ca interesele ţărilor mai mici să nu fie călcate în picioare de cele mai mari, şi ca banii comunitari să fie cheltuiţi corect.

Comisia poate fi însă comparată cu un guvern, în sensul că preşedintele ei atribuie portofolii asemănătoare celor dintr-un executiv naţional şi coordonează activitatea colegiului de comisari.

	Rocco Buttiglione declarase că homosexualitate e un păcat, iar căsătoria există pentru ca femeile să aibă copii şi să fie protejate de soţii lor

Comisarii nu pot fi demişi individual, ci doar în bloc de către Parlamentul European.

Acesta a jucat un rol cheie în 2004, când după audierile individuale ale membrilor echipei lui Jose Manuel Barroso, a ameninţat că nu va aproba Comisia.

Domnul Barroso a fost forţat să-i excludă pe italianul Rocco Buttiglione, criticat pentru vederile sale conservatoare despre homosexuali şi pe letona Ingrida Udre, acuzată de neregularităţi financiare, şi să schimbe portofoliile altora.

Ce urmează după desemnare?

Comisarii desemnaţi din România şi Bulgaria se pot şi ei aştepta la audieri dure luna viitoare, urmate de un vot al Parlamentului European la 4 ianuarie.

Dacă mandatul lor va fi trunchiat la numai trei ani, expirând la sfârşitul lui 2009 alături de întreaga comisie Barroso, avantajele materiale sunt aceleaşi - un salariu lunar de 18.000 de euro, plus alocaţii familiale şi de reprezentare, şi o limuzină cu şofer.

	Bulgaria a desemnat-o pe Meglena Kuneva, ministrul integrării, pentru postul de comisar european

Fiecare comisar are un cabinet, ai cărui membri trebuie să provina din cel puţin trei naţionalităţi diferite, şi un purtător de cuvânt care trebuie să aibă o naţionalitate diferită de a comisarului.

Comisia e ajutată de circa 25.000 de oficiali europeni, care lucrează în peste 20 de direcţii generale.

Deciziile comisiei se iau la reuniunile săptămânale, în general prin consens, foarte rar prin vot, de aceea contează imens ponderea politică şi puterea de convingere personală a fiecarui comisar.

Contează însă şi greutatea portofoliului.

Cele menţionate cel mai des la Bruxelles nu se înscriu în categoria grea: cultura şi multilingvismul, care i-ar conveni poate lui Varujan Vosganian, şi protecţia consumatorului, care i-ar putea fi atribuit bulgăroaicei Meglena Kuneva.

Dar, potrivit oficialilor europeni, consultările continuă şi confirmarea numelor şi portofoliilor va fi făcută foarte curând de preşedintele comisiei Jose Manuel Barroso.