|
Time Out: un fotograf francez la București | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Ce vede un vest european când vine la București? Mai ales dacă e fotograf și este pentru prima oară într-un oraș din estul Europei. E cazul tânărului artist francez Pascal Martinez care a stat două luni la București făcând fotografii, pe care le-a expus și le-a adunat într-un album. "Ce am remarcat la București și îmi place foarte mult este că are multe locuri care seamănă cu ceea ce e la țară, are multe case cu grădini, cu natură sălbatică. Iar aici de exemplu, în această fotografie pe care am făcut-o, e multă natură și în spate o serie de blocuri cenușii, de aceeași înălțime, tipice pentru București", spune Pascal Martinez. Deși remarcă uniformitatea blocurilor, Pascal Martinez observă și o anumită dezordine în care au fost construite. El spune că nu i-a fost ușor să descopere o anumită poezie a orașului pe care știa însă că trebuie s-o găsească. Când ajung pe Lipscani am impresia că mă aflu într-un decor de cinema. E o impresie ciudată între case de început de secol 20 printre care nu circulă mașini. Totul e calm. E ca într-un film. Am impresia că e un cartier în dezvoltare care va deveni ca toate cartierele foarte șic din orașele occidentale, cu multe restaurante și branșat la ultimele mode. Pascal Martinez a fost uimit să vadă mașini parcate acoperite de prelate. Un lucru care în Occident nu există. A fotografiat o asemenea mașină cu forme rotunde, aproape voluptoase după cum le apreciază un privitor, sub o prelată artizanală cu petice. Autorul spune că este un fel de surpriză. Că nu știi ce mașină se ascunde sub această prelată tot așa cum nu știi ce vei găsi într-un ou Kinder. O altă revelație pentru el sunt cutiile de scrisori din scările blocurilor. Un talmeș balmeș de etichete și încuietori pe niște cutii pătrate și standardizate. Nu i-au scăpat nici blocurile de la periferie din sectorul 5 construite uniform dar vopsite la ideea primarului, în toate culorile. La fel de neobișnuit colorate ca și tramvaiele care circulă prin zonă: "Ceea ce m-a mirat pe strada respectivă au fost tramvaiele colorate în bleu, roz. Mi-a plăcut așa de mult această imagine cu blocuri și tramvaie colorate încât am făcut chiar 15 fotografii acolo." Pascal Martinez vede Bucureștiul ca pe un oraș care încearcă să se scuture, să iasă de sub amprenta zecilor de ani de comunism. Capitalismul își arată deja multe semne, dar există încă multe panouri publicitare fără nici o reclamă pe ele sau cu afișe jupuite. Lucruri pe care Martinez le consideră pe cale de dispariție. Capitalismul nu va mai permite luxul unor panouri sau locuri vizibile neocupate de publicitate, spune el. Multe alte lucruri au fost fotografiate de Pascal Martinez în ideea că vor dispărea. Câinii vagabonzi, de exemplu, care de fapt, au mai părut o dată a fi pe cale de dispariție, pentru scurt timp. Specialist în artă fotografică, și director al muzeului național de artă contemporană, Mihai Oroveanu spune că un asemenea gen de fotografii arată situații și lucruri pe care ochii localnicilor nu le mai percep, sunt prea obișnuiți cu ele. Și chiar dacă unele îi fac să se încrunte le deschid o nouă perspectivă. Autorul fotografiilor a observat că orașul nu doarme (a dormit 40 de ani). Că parcurile sunt deschise și noaptea. Că peste tot scrie non stop, chiar și la magazine de optică medicală. Că seara, luminile cazinourilor se aprind, invitând clienții să-și joace banii. Și cu toate astea, spune el, Bucureștiul este fragil din cauza recentei renașteri. Ascultați Time Out, joi în cadrul emisiunii de la ora 14. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||