BBCRomanian.com
Rusă
Ucraineană
Albaneză
Sârbă
 
Ultima actualizare: 24 Octombrie, 2005 - Published 12:27 GMT
 
Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire
Primul episod: Delta - paradisul în pericol
 

 
 
pescar la Mahmudia
Pescar la Mahmudia
Delta Dunării - un spaţiu în care convieţuiesc aproape 14 mii de oameni şi peste 5.000 de specii de păsări, animale şi plante, multe protejate.

BBC vă invită să ascultaţi o serie de programe despre viaţa locuitorilor din Deltă, dar şi ameninţările la adresa echilibrului ecologic fragil al celui mai tânăr pământ românesc: poluare, braconaj, lucrări de infrastructură. Unul dintre cele trei episoade ale serialului va fi despre turismul în Deltă atât din perspectiva localnicilor care trăiesc din asta, cât şi din cea a iubitorilor de natură, linişte şi pescuit care o aleg ca destinaţie turistică.


Delta Dunării se bucură de protecţie UNESCO, fiind una dintre cele mai întinse zone umede şi cea mai vastă zonă de stufărişuri compacte din lume. Este singura deltă din lume declarată rezervaţie a biosferei, în 1990. În acelaşi an, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural.

În primul episod al serialului vom întâlni o parte din oamenii Deltei. Mulţi dintre ei trăiesc în sate rupte de lume, unde nu există canalizare şi apă curentă. Pescuitul nu mai este ocupaţia de bază în Deltă, ca pe vremuri.

Delta Dunării este una dintre cele mai întinse zone umede şi cea mai vastă zonă de stufărişuri compacte din lume

Amenajările agricole şi silvice făcute în vremea regimului lui Nicolae Ceauşescu, dezvoltarea industrială şi cea turistică, dar şi restricţiile aduse de concesionarea activităţii de pescuit au schimbat acest lucru.

Potrivit statisticilor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aproape 30% din locuitorii Deltei lucrează în agricultură şi silvicultură. Iar procentul celor pentru care pescuitul mai este o meserie este aproape egal cu al celor care se ocupă de turism şi transporturi: sub 16%.

Iar dacă turismul se dezvoltă mai rapid chiar decât şi-ar dori cei care ţin la frumuseţea sălbatică şi naturală a Deltei, transporturile sunt încă una din problemele majore ale locuitorilor Deltei.

"Suntem rupţi de lume...dar şi lumea e ruptă de noi"

Asta spun sătenii din C.A. Rosetti cea mai izolată comună din Delta Dunării. Satul este locuit, în mare parte, de români, însă la şcoala primară din comună vin şi copii ucraineni sau lipoveni din satele învecinate.

Cu toate acestea, copiii sunt atât de puţini încât, ca să se strângă numărul de elevi pentru o clasă, învaţă laolaltă elevi din clasa întâi cu cei din a doua, a treia şi a patra. Unii dintre ei vin de la 14 kilometri distanţă din cel mai îndepărtat sat al comunei, Periprava.

Directoarea şcolii, Cornelia Zaharia, nu este de prin partea locului. Ea spune că a venit să predea în Deltă pentru a scăpa de stresul oraşului. Dar şi pentru că, punând la socoteală sporurile pentru zone izolate, ajunge să câştige mult mai mult decât înainte.

Unii copii vin la şcoală de la o distanţă de 14 km

Singura legătură cu lumea civilizată este pe apă. Sătenii din C.A. Rosetti trebuie să ajungă însă întâi la Periprava, de unde o navă de pasageri face legătura cu Tulcea, o dată la două zile. Drumul pe apă durează în jur de şase ore.

"Pasagerul" - cum îi spun localnicii - este însă prea scump pentru mulţi dintre ei, majoritatea pensionari. Deşi beneficiază de o reducere, unii fac drumul la Tulcea numai o dată pe an. Să îşi vadă copii, stabiliţi acolo spun ei cu mândrie.

"Aici n-aş mai sta eu, că-s bătrână! D-apăi tinerii?!"

Încet, încet, multe sate din Deltă rămân pustii. Peste tot vezi case abandonate. Şi bătrâni singuri. De altfel, chiar părinţii sunt cei care îşi îndeamnă copii să plece din sat.

Casă abandonată în satul Letea

"Ce să facă aici? Să meargă să înveţe carte şi să se ducă să se angajeze undeva. Aici n-aş mai sta eu, că-s bătrână, d-apăi tinerii?!"

"Iarna bate vântul pe toate părţile, eşti rupt de lume, totul e greu" spune Georgeta, o săteancă din C.A. Rosetti, convinsă că viitorul celor doi copii ai ei va fi mai bun în altă parte.

"Înainte o familie avea şase, şapte copii, fete, băieţi. Avea cine să muncească aici. Dar acuma cine?"

În cele 25 de aşezări ale Deltei trăiesc aproape 14 mii de oameni, din care peste o treime locuiesc în singurul oraş din Deltă - Sulina.

Mai bine de jumătate dintre ei au peste 50 de ani.

Anual se nasc 100 de copii, în timp ce mor peste 200 de persoane.

Iar o parte dintre localnici au plecat într-o perioadă în care Delta a suferit mari transformări.

Visul lui Nicolae Ceauşescu - coşmarul Deltei

La ordinul lui Nicolae Ceauşescu, după 1960, din suprafaţa totală a Deltei Dunării, de 340 de mii de hectare, aproape o treime a fost afectată de aşa-numitele "amenajări agricole, silvice şi piscicole".

Romulus Ştiucă directorul Institutului Naţional "Delta Dunării"

O idee „importată" din China, unde fostul conducător al României fusese impresionat de orezăriile imense.

"Multe zone au fost însă îndiguite înainte de '90 şi transformate în teren agricol sau în bazine de producţie a unor specii de peşti asiatici. Deşi România are excedent de teren agricol, iar românii preferă peştele obţinut în mediul natural şi nu peşte obţinut în crescătorii, furajat şi provenind din specii care nu sunt autohtone" spune Romulus Ştiucă, directorul Institutului Naţional "Delta Dunării", care speră ca autorităţile să aprobe renaturarea tuturor celor o sută de mii de hectare de Deltă în care echilibrul ecologic a fost stricat.

"Aceste amenajări au fost făcute într-o arie protejată. Au stricat zonele de reproducere a peştilor. Au stricat zonele de hrănire, de cuibărit, de adăpost nu doar ale peştilor, ci şi ale broaştelor, racilor, lipitorilor. Toate acestea au dispărut din anumite zone."

 Dacă privim hărţile vechi, Delta era numai lacuri, canaluri, gârle, plauri plutitori, mlaştini, dune de nisip, grinduri fluviatile.
 
Romulus Ştiucă

"În această situaţie nu mai este un echilibru. Pentru că, de pildă, şi păsările care se hrăneau cu aceste vieţuitoare au dispărut din aceste zone", spune directorul Institutului Naţional "Delta Dunării"

La rândul său, ziaristul tulcean Neculai Amihulesei îşi aminteşte: "Aproximativ 40 de mii de hectare au fost transformate în teren agricol. Asta s-a întâmplat efectiv în regimul lui Nicolae Ceauşescu. S-au făcut lucrări imense. În primul rând s-a îndiguit şi după aceea s-au desecat toate bălţile. Toate zonele naturale au fost transformate în terenuri agricole."

 Când am văzut eu cum se deseca, cum se scoteau rădăcinile de arbori, era un teren aşa, selenar. În vreo doi-trei ani au scos tot de acolo, unde era o pădure virgină, o pădure imensă, amestecată cu zonă umedă.
 
Neculai Amihulesei

"Printre ultimele lucrări care au fost făcute - am văzut cu ochii mei - au vrut să facă orezărie în zona Babina - Cernofca, în apropiere de Periprava. Zone care acum au fost reconstruite ecologic şi arată bine, poate chiar mai bine decât înainte de a fi desecate. Acolo era ca pe lună. Când am văzut eu cum se deseca, cum se scoteau rădăcinile de arbori, era un teren aşa, selenar. În vreo doi-trei ani au scos tot de acolo, unde era o pădure virgină, o pădure imensă, amestecată cu zonă umedă."

"Credeam că niciodată n-o să sece balta!"

Una din cele mai afectate zone a fost Pardina...un sat care se întinde pe vreo trei sute de metri, de-a lungul braţului Chilia. S-a îndiguit şi s-a desecat, iar acum satul parcă s-ar afla pe fundul unei găleţi. Din pescari, mulţi săteni au fost nevoiţi să se transforme în agricultori.

Fosta cherhana din Pardina, punctul în care pe vremuri se colecta peştele, este acum locuită de o familie

Cherhanaua, punctul în care pe vremuri se colecta peştele, este acum locuită de o familie. În urmă cu cincisprezece ani, spun localnicii, aici se aduceau peste două vagoane şi jumătate de peşte pe zi.

Ion Ismalciuc se numără printre cei care au rămas pescari şi după desecări. Acum are 75 de ani şi l-a lăsat vederea. I-au rămas însă amintirile unor vremuri mai bune înainte de desecări.

"Era cherhana. Şi predam câte două-trei sute de kilograme de peşte pe zi sau la două zile. Peşte se prindea mult atunci. Aici, la noi, era baltă, nu câmp. Era mai bine, era şi stuf, şi peşte, şi tot. Acum n-a rămas nici agricultură, nici peşte nu-i, nici apă. Credeam că niciodată n-o să sece balta, că balta era plină. Dar s-a întâmplat, s-a făcut. Era viaţa mai uşoară înainte, acum e mai grea. Şi lumea s-a risipit, a fugit de-aici. Pleacă în străinătate, nu vedeţi?!"

 Acum n-a rămas nici agricultură, nici peşte nu-i, nici apă. Credeam că niciodată n-o să sece balta, că balta era plină.
 
Ion Ismalciuc

În timp ce unii au plecat din satele desecate, în anii şaptezeci, mulţi au venit la Pardina şi în alte sate în care "pământul a fost redat agriculturii". A avut loc aşa-numita migraţie inversă. Pentru că puteau câştiga, într-o lună, peste trei mii de lei, un salariu foarte bun pe vremea regimului comunist, au venit în Delta agricolă oameni din toate colţurile ţării. Elena a venit aici, în urmă cu 25 de ani, din Ialomiţa.

Lui moş Ion i-au rămas doar amintirile unor vremuri mai bune

"Am venit cu părinţii mei, m-am căsătorit şi aici am rămas. Soţul meu a lucrat 17 ani în agricultură, la IAS, dar acum nu mai lucrează nicăieri. Stăm la blocurile astea unde trebuie să cărăm apă de jos, de la pompă, nu avem curent electric şi facem focul într-o sobă care împrăştie fumul tot în casă.Trăim din ajutorul social şi din alocaţiile copiilor. "

De altfel, rata şomajului în Deltă este de trei ori mai mare decât media pe ţară. În comuna C.A. Rosetti, de exemplu, din 950 de locuitori, doar 40 sunt salariaţi.

"Concesionarii au impus un monopol în Deltă"

Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupaţie a locuitorilor din Delta Dunării. Deşi, atât din cauza desecărilor făcute în regimul comunist, dar şi din cauza pescuitului abuziv şi haotic făcut în anii de după 1989, resursa piscicolã din Deltă s-a diminuat simţitor.

Pescuitul a constituit principala ocupaţie a locuitorilor din Delta Dunării

Mai sunt însă localităţi, precum Crişan, Mila 23, Gorgova sau Sfântu Gheorghe, unde pescuitul a rămas principala îndeletnicire a localnicilor.

O lege apărută în aprilie 2001 a permis concesionarea activităţii de pescuit în Delta Dunării şi a stârnit nemulţumirea multor localnici care, până atunci, nu avuseseră restricţii la pescuit.

Pescarii se plâng că de când a fost concesionat pescuitul în Deltă câştigă din ce în ce mai puţin. Ei spun că primesc de la concesionari numai 20 de mii pe kilogramul de peşte în timp ce la magazin acesta ajunge la 100 de mii sau chiar mai mult.

"Înainte te duceai şi vindeai peştele la ce societate vroiai. Acum e monopol. Dacă vrei să pescuieşti, trebuie să dai peştele la concesionar, care îţi dă pe el cât vrea!" spune un pescar din Mahmudia, pe care l-am întâlnit pe baltă, la pescuit de scrumbie.

 Înainte te duceai şi vindeai peştele la ce societate vroiai. Acum e monopol. Dacă vrei să pescuieşti, trebuie să dai peştele la concesionar, care îţi dă pe el cât vrea!
 
un pescar din Mahmudia

Alţii sunt însă de părere că, de când a fost concesionată activitatea de pescuit, bălţile Deltei sunt mai bine îngrijite. Atât în ceea ce priveşte aspectul care contează pentru turiştii care vin în Deltă, cât şi în ceea ce priveşte supravegherea care a dus la reducerea numărului de braconieri.

Însă atât despre turism, cât şi despre braconaj în celelalte două episoade ale serialului "Viaţa în Deltă"!

 
 
ULTIMELE ŞTIRI
 
 
Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire
 
 
 
BBC © ^^ Sus
 
  Arhivă | Lecţii de engleză | Seriale
 
  BBC News >> | BBC Sport >> | BBC Weather >> | BBC World Service >> | BBC Languages >>