BBCRomanian.com
Rusă
Ucraineană
Albaneză
Sârbă
 
Ultima actualizare: 30 Iunie, 2005 - Published 14:59 GMT
 
Trimite unui prieten Versiune pentru tipărire
Romii: Holocaustul
 

 
 
Lagărul de concentrare Belzec, din Polonia
Naziştii au urmărit exterminarea romilor calificându-i drept “anti-sociali” şi o rasă periculoasă. Se crede că între un sfert şi o jumătate de milion de persoane au fost ucise în Holocaust sau Porajmos cum i se mai spune în rândul romilor.

Romii au fost adesea printre primele victime ale politicilor naziste în diverse perioade ale celui de-al treilea Reich. La începutul anilor ’30, romii şi sinti (numele folosit de romii germani) au fost vizaţi, ca “devianţi social”, de legile formulate cu intenţia de a lichida persoanele cu handicap internate în instituţii sau au fost sterilizaţi conform măsurilor menite să prevină criminalitatea şi naşterea copiiilor “degeneraţi”. În paralel, au apărut şi primele lagăre de internare.


Naziştii şi “devierea romă”

Istoricul Donald Kenrick a studiat Holocaustul în ultimii 30 de ani.

“Primele lagăre au apărut încă din 1936, foarte foarte devreme, iar romii erau obligaţi să trăiască în căruţe în afara oraşului, într-un câmp anume ales, adesea împrejmuit cu sârmă ghimpată şi sub paza poliţiei – explică Donald Kenrick. Apoi, romii care se stabiliseră deja în ţară, care aveau case, au fost obligaţi să trăiască şi ei în acele lagăre.”

O membră a echipei doctorului Ritter aplică o mască de ceară pe faţa unui tânăr rom. Psihologul şi specialistul în "igienă rasială" Robert Ritter a condus echipa care a strâns cele 30.000 de "genealogii ţigăneşti". (Copyright © 1997, The Simon Wiesenthal Center)

În multe dintre aceste lagăre de internare, deţinuţii trebuiau să se supună controalelor şi testelor antropologice efectuate de Biroul pentru Cercetare în domeniul Purităţii Rasiale şi Biologiei Populaţiei din Departamentul de Sănătate ale Reich-ului. Ideologii nazişti au avut o problemă cu clasificarea rasială a romilor, atrage atenţia istoricul britanic.

"Întreaga filozofie a nazismului se baza pe supremaţia arianului, a Blondului… Dar naziştii s-au trezit într-un impas: romii proveneau, clar, din India, ca si arienii, la origine. Singura cale de rezolvare a problemei era să stabileasca "ştiinţific" dacă romii erau arieni - şi le-au măsurat craniile, le-au facut analiza sângelui… Iar pasul urmator a fost să spună: da, oamenii ăştia aveau origine ariană, dar, în drumul lor prin Orientul Apropiat şi Europa de Est, s-au căsătorit şi amestecat cu "drojdia societăţii" - nu spun eu asta ! - citez dintr-unul din filozofii nazismului. Iar după asta, pasul următor a fost să le facă genealogiile ca să vadă cât de puri erau.”

Oficialii din domeniul sănătăţii au stabilit nivelul de impuritate rasială alcătuind un tabel descris în documente ale epocii ca având “câţiva metri lungime, în care, cu litere şi numere minuscule, fuseseră trecuţi arborii genealogici ai tuturor romilor care trăiau în Germania de 10 generaţii”.

“Kaput!”

Cercetătorii strânseseră 30.000 de asemenea genealogii, ca să poată determina, considerau ei, o bază biologică şi culturală a “devierii rome”. Anterior, unii oficiali nazişti din echipele de cercetare se dăduseră drept misionari sau etnografi ca să poată avea acces în rândul comunităţilor de romi. Adesea, oficialii germani se declarau interesaţi de muzica sau dansul ţigănesc.

În 1939, Krystyna Ciuron trăia în Polonia ocupată; era, pe atunci, o tânără mamă. Iată mărturia ei, păstrată într-o înregistrare de arhivă:

“Într-o zi, miliţia germană călare a venit la noi în sat. Ne-au întrebat dacă suntem romi şi dacă le-am putea cânta ceva. Un unchi de-al meu a cântat la vioară, altul - la acordeon. Nemţii au vrut să danseze cu fetele noastre. Trei săptămâni mai târziu, au venit iar în sat. Au luat cu ei trei muzicieni şi, de asemenea, pe tatăl meu, care vorbea germană. I-au omorât. Când mama s-a dus la miliţie să întrebe ce s-a întâmplat cu tata, i-au spus: bărbatul tău e kaput. E kaput.”

Fantezia lui Himmler: un muzeu viu

Verdictele acestor emisari puteau decide viaţa sau moartea. Ideologii nazişti au dat semne că doreau să îi cruţe pe “cei mai puri” dintre romi. Una din fanteziile etnografice ale lui Heinrich Himmler era să aibă un fel de grădină zoologică de “romi puri”, în care să fie reprezentate zece mari triburi.

Poliţia secretă germană avea un "Central Zigeuner Register" din 1899; deja în 1911, el includea pozele şi amprentele tuturor romilor de peste 6 ani; iar cei cuprinşi în scriptele anilor '20 au devenit automat ţinta legislaţiei anilor '30.

Potrivit istoricului Donald Kenrick, “planul lor era să aibă un muzeu în Ungaria, cu aproximativ 1000 de familii - o sută pentru fiecare dintre cei 10 oameni aleşi din rândul triburilor.”

“Urmau să fie studiaţi…probabil ar fi fost sterilizaţi, aşa că nu ar fi trăit decât o generaţie. Ar fi fost, de fapt, un genocid fiindcă nu ar fi trăit veşnic în acest muzeu viu sau grădină zoologică”, adaugă Donald Kenrick.

Ordinele emise către subordonaţii lui Himmler în 1939 rezumă măsurile luate împotriva romilor până la momentul respectiv şi indică o cale de urmat în viitor: “Experienţa câştigată în lupta împotriva flagelului rom şi cunoştinţele derivate din cercetările biologice ale rasei arată că […] soluţia finală a problemei ţiganilor […] trebuie aplicată ţinând cont de natura fundamentală a acestei rase”.

Soluţia finală

Soluţia finală a luat mai multe forme. Una a fost un val de execuţii în masă, provocat mai cu seamă de nemulţumirea faţă de modul în care evolua războiul.

Căldărari aflaţi în lagărul Belzec, în 1940

Doi ţărani polonezi îşi amintesc că au asistat la o execuţie în masă, în 1942.

“Într-o sâmbătă după-amiază eram undeva lângă o pădure şi am auzit dintr-o dată împuşcături puternice. Apoi au apărut câţiva ofiţeri SS care ne-au dus în pădure. Ne-au pus să luăm lopeţile cu noi”, povesteşte primul bătrân.

“În pădure erau ţigani iar soldaţii i-au înconjurat şi le-au cerut spus să se trântească la pământ. Oamenii ţipau încontinuu. Apoi i-au omorât”- îşi aminteşte al doilea.

“A trebuit să le săpăm groapa. I-am aruncat în groapă şi pământul continua să se mişte - unii erau încă în viaţă.”

Donald Kenrick subliniază că romii erau împuşcaţi pe oriunde erau găsiţi, mai ales în teritoriile de est ocupate-Uniunea Sovietică, statele baltice. “Soldaţii care dădeau peste ţigani nomazi îi împuşcau imediat. Nu se ştie câţi au murit în acest fel - acesta e şi unul din motivele pentru care nu se ştie exact câţi romi au fost ucişi de nazişti.”

Gazarea

O altă faţetă a persecuţiei au reprezentat-o deportările în masă. În Polonia ocupată, romii au fost plasaţi în secţiuni speciale decupate în ghetto-urile pentru evrei. În ianuarie 1942, cei 5000 de romi din ghetto-ul Lodz s-au numărat printre primii trimişi la gazare în camioanele care conţineau camere de gazare din lagărul Chelmno, locul unde s-a folosit prima dată metoda gazării. Liderii Reich-ului au decis apoi ca micile “unităţi mobile” de la Chelmno să fie transformate în unităţi masive şi eficiente.

Una dintre barăcile deţinuţilor de la Auschwitz

Auschwitz-Birkenau era încă în construcţie când primele trenuri cu romi au început să sosească la Familien Zigeunerlager, în februarie 1943.

“Primele familii au început să fie aduse când acest sector nu era încă finalizat, explică Helena Kubica, curator la Muzeul Auschwitz. Nu erau decât barăci fără instalaţii sanitare. Fiecare sector al lagărului era destinat să adăpostească, în teorie, 10.000 de persoane. Dar în numai o lună se adunaseră mai mulţi de atât. Se ajunsese la peste 23.000. Barăcile erau ticsite. A izbucnit o epidemie care a decimat populaţia romă, mai ales pe copii. Tifos.”

Bolile făceau ravagii în Familien Zieunerlagerer. Deţinuţii au contractat noma, o boală extrem de rară, o cangrenă care mănâncă faţa şi gura. Mii de prizoneri au murit. Boala e provocată de lipsa de apă şi mâncare. Dar comandantul lagărului Auschwitz, Rudolf Hoess, considera că ea se datora “apartenenţei rasiale.”

Clasificările rasiale au făcut, o dată în plus, din romi un caz special.

Cât se poate trăi bând apă de mare?

Istoricul Donald Kenrick aminteşte că armata şi marina germană doreau să facă tot felul de experimente; de exemplu să afle cât se poate trăi bând apă de mare sau dacă exista vreun antidot împotriva gazului otrăvitor.

Propagandă nazistă:"... fiindcă nu poate fi voia lui Dumnezeu ca bolnavii şi suferinzii să se reproducă

“Au decis că prizonerii de război ruşi nu erau buni pentru aceste experimente, fiindcă mulţi erau de fapt asiatici iar evreii nu erau suficient de asemănători germanilor. Cercetătorii germani au hotărât că romii ar fi mai potriviţi pentru astfel de experimente fiindcă erau parţial arieni.”

Donald Kenrick subliniază că nu doar la Auschwitz s-au făcut experimente pe romi, ci şi în alte lagăre. “Tot pe romi au testat diverse metode de sterilizare, iefine şi multe fete de 13-14 ani au fost sterilizate în diverse moduri.”

Copiii din Familien Zigeunerlager

Copiii erau, de asemenea, supuşi unor experimente diverse de către Josef Mengele, care era foarte interesat de romi. Krystyna Ciuron, al cărei tată a fost ucis de SS în 1939, era însărcinată când a ajuns la Auschwitz împreună cu fetiţa ei de doi ani.

Copii fotografiaţi de sovietici, la eliberarea Auschwitz-ului, în 1945. Doctorul Mengele, extrem de interesat de gemeni şi de romi, i-a supus pe mulţi copii unor experimente pseudo-ştiintifice: transfuzii de sânge, injecţii cu diverse substanţe, castrarea, administrarea unor picături de ochi care provocau orbirea temporară sau permanentă

“M-au luat şi au făcut în aşa fel încât să îmi grăbească travaliul. Am născut şi bebeluşul mi l-au luat, nu ştiu unde l-au dus. Fetiţa mea de doi ani era în alt sector. Plângeam dar nu puteam să mă duc să o văd, ne încuiau tot timpul. Noaptea mă furişam ca să o văd.”

Comandantul Hoess a scris în memoriile sale că pentru romi iubirea faţă de familie era mai importantă decât supravieţuirea.

“O vreme, ţiganii apţi de muncă, aflaţi în principala tabără de la Auschwitz, au făcut tot posibilul să îşi poată vedea familiile, chiar şi de la distanţă – scrie Hoess în memoriile sale. Adesea, când sunam adunarea, trebuia să îi căutăm pe tineri, care se furişau la tabăra ţiganilor, aflată la trei kilometri şi jumătate distanţă, fiindcă le era dor de familii.”

Rezistenţa

În alte lagăre de concentrare sau exterminare, bărbaţii, femeile şi copiii romi erau separaţi unii de alţii dar la Auschwitz-Birkenau aproape toţi deţinuţii aveau voie să rămână împreună cu familiile. Nu au fost tunşi şi au purtat propriile haine.

Bilanţul 'soluţiei finale' de la Auschwitz
Aproximativ 1.300.000 de deţinuţi
1.100.000 au murit
1 milion de evrei
70.000 deţinuti politici polonezi
peste 20.000 de romi
10.000 de prizonieri ruşi de război
sute de martori ai lui Iehova
zeci de homosexuali
Laurence Rees, Auschwitz: The Nazis & The 'Final Solution', BBC books

Helena Kubica, curator la Muzeul Auschwitz, e de părere că unul dintre scopurile păstrării familiilor ar fi putut fi unul propagandistic.

“Când Himmler a dat ordin, în decembrie 1942, să fie arestaţi toţi romii, oficial s-a spus că ei urmau să fie ţinuţi în custodie pentru propria lor protecţie pe durata ostilităţilor.”

În sprijinul acestei afirmaţii, oficialii au chemat într-una din zile presa germană să îi fotografieze pe copiii romi la Auschwitz, pe un teren de joacă, cu nisip şi căluşei. Imediat după aceea, terenul a fost desfiinţat.

Conducătorii de la Auschwitz au decis să închidă lagărul romilor şi să îi trimită pe toţi în camerele de gazare, pe 16 mai 1944.

Potrivit lui Donald Kenrick, “romii ştiau că urma să se întâmple asta fiindcă una din femeile lor dansase în seara precendentă în baraca ofiţerilor SS şi îi auzise vorbind. Prin urmare, când soldaţii au venit a doua zi, romii i-au aşteptat cu cuţite, furculiţe, beţe - şi le-au opus rezistenţă.”

După vreo oră, militarii SS s-au retras şi gazarea nu a mai avut loc. Dar, în următoarele luni, toţi tinerii au fost transferaţi în alte tabere.

În august 1944, lagărul a fost lichidat, dar şi atunci, cei rămaşi au opus rezistenţă, chiar şi cu mâinile goale.

21.000 din cei 23.000 de romi trimişi la Auschwitz au murit acolo - de boală, de foame, în camerele de gazare sau când lagărul lor a fost lichidat.


Secţiunea consacrată Holocaustului din primul episod al serialului "Romii" a fost realizată cu ajutorul producătoarei Helena Szmuness, de la secţia poloneză BBC World Service.

 
 
66Romii - un nou serial BBC
Episodul 1: un mileniu şi jumătate de istorie.
 
 
66Serialul "Romii"
Episodul 2: Câmpurile morţii din Transnistria.
 
 
66Serialul "Romii"
Episodul 3: Supravieţuire culturală, cultura supravieţuirii.
 
 
66Serialul "Romii"
Episodul 4: copiii romi şi şcoala. Şanse şi neşanse.
 
 
66Serialul "Romii"
Episodul 5: Coliba unchiului Rom. Locuinţele şi conflictele inter-etnice.
 
 
LEGĂTURI
 
 
ULTIMELE ŞTIRI
 
 
Trimite unui prieten Versiune pentru tipărire
 
 
 
BBC © ^^ Sus
 
  Arhivă | Lecţii de engleză | Seriale
 
  BBC News >> | BBC Sport >> | BBC Weather >> | BBC World Service >> | BBC Languages >>