Bienala de la Veneţia are două mari părţi: contribuţiile naţionale şi expoziţia internaţională

De fapt, Bienala de la Veneţia are două mari părţi. Contribuţiile naţionale şi expoziţia internaţională, în două secţiuni.

Diversele pavilioane naţionale le poţi afla în aşa numita grădină specială.

Participarea românească este semnată de artistul Daniel Knorr, iar lucrarea în sine constă în aplicarea unei etichete pe un perete, gol, fără ca înăuntru să se afle vreo lucrare.

Etichetă, goliciune, vid ... fiecare poate alege propria interpretare.

Participarea românească este semnată de artistul Daniel Knorr

În orice caz, e poate şi aici o confirmare a celor spuse demult, şi anume că la Bienala de la Veneţia nu numai că poţi vedea avangarda artei contemporane, dar şi că adesea aici arta dansează cu politica.

O lucrare foarte interesantă, dar de cu totul alt gen este pavilionul israelian. Artistul, Guy Ben Nair, a luat un pat, o masă şi câteva scaune precum şi o umbrelă pliantă, toate confecţionate din lemn, le-a dezmembrat, iar din ele a înjghebat un copac.

Artistul oferă însă o casetă video care durează zece minute, iar acolo poţi vedea cum copacul, deconstruit, revine la obiectele originare, o lucrare care poate fi receptată evident pe mai multe planuri.

Expoziţia internaţională cuprinde o serie întreagă de lucrări care reflectă tendinţele actuale din arta contemporană.

Dispar frontierele dintre disciplinele clasice, pictură, sculptură şi aşa mai departe, iar pe de altă parte există marea libertate a ideilor, artiştii putând utiliza orice mijloace pentru a se exprima.   Rosa Martinez

Nimic nu este lăsat deoparte, sunetul, lumina, culoarea.

Bienala de la Veneţia numai de orginalitate nu duce lipsă.

Situaţie confirmată până şi prin desemnarea a două femei drept custozi, o premieră absolută în cei 110 ani de existenţă. Amândouă sunt spanioloaice.

Una din ele, Rosa Martinez, spune că ar dori ca la Bienală să fie sparte cât mai multe bariere posibil.

"Dispar frontierele dintre disciplinele clasice, pictură, sculptură şi aşa mai departe, iar pe de altă parte există marea libertate a ideilor, artiştii putând utiliza orice mijloace pentru a se exprima. Pot într-o zi recurge la pictură, a doua zi la fotografie, pot folosi orice", spune ea.

Mireasa de Joana Vasconcelos

Unii au spus că se constată o anume feminizare a Bienalei. La intrarea într-una din expoziţii te asaltează panouri strălucitoare de artă pop, care-ţi indică sporirea participării feminine, considerată totuşi insuficientă, ca, ceva mai încolo, să te întâmpine un admirabil candelabru, intitulat Mireasa, opera unei artiste portugheze, Joana Vasconcelos.

Misterul - dar şi o multiplicitate de sensuri - încep să capete contur atunci când te apropii de el, şi vezi că este confecţionat din 14.000 de tampoane igienice, strălucitoare.

Însă dincolo de orice conotaţii sexuale sau de politică, până la urmă Bienala e un mare prilej pentru artişti de a-şi manifesta indentitatea. Iar pentru ei, ea e una cu opera.