Anca Toader Producătorul serialului 'Dunărea şi noua Europă'

Viena s-a dezvoltat pe un mal Dunării, centrul oraşului fiind la o distanţă considerabilă de aceasta.

Într-un fel, relaţia Vienei cu Dunărea simbolizează relaţia Austriei cu restul ţărilor prin care trece fluviul. Silită să împartă aceeaşi parte de Europă cu ele, îşi păstrează totuşi rezerva.

Anul acesta, Austria sărbătoreşte 10 ani de la propria ei aderare la UE.

Al doilea episod al serialului “Dunărea şi noua Europă” analizează relaţiile Austriei cu noii veniţi în selectul club european.

Şapte ani de tranziţie

În timpul negocierilor pentru extinderea UE spre est, Austria – susţinută de Germania – a cerut impunerea unei perioade de tranziţie de 7 ani înainte de a-şi deschide complet piaţa locurilor de muncă pentru est europeni.

Trăsură cu cai în centrul Vienei

“Politicienii din Austria s-au temut că dacă deschid complet graniţele Austria va fi luată cu asalt,” mi-a explicat Dr. Gerhardt Bauer, secretarul general al Societăţii Austriece pentru Politici Europene, un institut care lucrează cu guvernul Austriei.

Cu excepţia Marii Britanii, Irlandei şi Suediei, toate vechile membre ale UE au impus diferite perioade de tranziţie pe piaţa muncii.

Experienţa unor ţări ca Marea Britanie şi Irlanda arată că nu au fost luate cu asalt de est europeni şi că cei care au primit drept de muncă au avut o influenţă pozitivă asupra economiei acestor ţări, întrucât fac slujbe în domenii în care nu există suficientă forţă de lucru.

Nici în Austria restricţiile nu au oprit migraţia economică şi acest lucru se vede cel mai bine în zonele de graniţă.

'Navetiştii'

Thomas Havlik e vânzător în magazinul universal din Alberndorf – un sat din nordul Vienei, la graniţa cu Cehia. De 14 ani face naveta zilnic între Cehia şi Austria.

Thomas Havlik a fost angajat pentru a-i servi pe clienţii cehi.

“În Cehia un vânzător câştigă cam o treime din cât câştig eu în Austria,” mi-a explicat el.

Majoritatea cehilor cu care am vorbit în această regiune de frontieră mi-au spus poveşti similare.

Toţi fac naveta zilnic şi se bucură că acum nu mai pierd vremea cu controlul de frontieră, dar mi-au explicat că înainte ca Cehia să devină membră a UE era mai simplu să obţină actele legale pentru a lucra în Austria.

Pe de altă parte, în regiunea Vienei fac naveta mulţi slovaci. Unii vin chiar de la Bratislava care e la numai 60 de km de Viena.

“În cele mai multe cazuri vin sa munceasca ilegal, sau la limita legalităţii – dar ştim asta; suntem preveniţi”, mi-a explicat Dr. Bauer.

“Dacă am fi spus însă că cetăţenii noilor ţări membre pot veni fără nici un fel de restricţie să muncească în Austria atunci mult mai mulţi oameni ar traversa zilnic graniţa.”

Oamenii de afaceri

Mulţi cehi lucrează ca muncitori sezonieri în domeniul viticulturii

În rândul oamenilor de afaceri părerile sunt însă împărţite.

Peter Pfeifer, proprietarul unei tipografii care face etichete pentru sticlele de vin îmbuteliate în regiunea de graniţă cu Cehia, mi-a spus că “lărgirea UE îi obligă pe oamenii de afaceri să fie flexibili”.

“Pe termen lung e bine pentru economia unei ţări, dar pe termen scurt – şi mai ales în zonele de graniţă – se pune problema supravieţurii unor companii în următorii 3 – 5 ani.”

Companiile mari privesc altfel problema: cer liberalizarea pieţei muncii cât mai rapid cu putinţă, sau se mută pur şi simplu acolo unde forţa de lucru e mai ieftină.

Asociaţia Industriaşilor face lobby pe lângă guvernul Austriei să renunţe cât mai curând la restricţii.

Reprezentantul Asociaţiei, Michael Lowy, mi-a spus că “asociaţia reprezintă în jur de 2000 de companii austriece din domeniul industriei care au nevoie de oameni cu calificări specifice pe care îi pot găsi în cele 10 membre noi ale UE.”

Migraţia companiilor spre est

Fabrica de la Gura Ocniţei a companiei austriece Wienerberger

Vestul bogat îşi poate proteja piaţa locurilor de muncă, dar nu poate împiedica firmele occidentale să se mute acolo unde au costuri mai mici.

Companii ca Wienerberger – cel mai mare producător de cărămizi din lume - au început să privească spre est în căutare de forţă de muncă ieftină încă de acum 15 ani.

Wienerberger are sucursale în 24 de ţări, inclusiv în România unde a inaugurat anul trecut fabrica de la Gura Ocniţei - lângă Târgovişte - o investiţie de aproximativ 18 milioane de euro.

“România”, mi-a explicat Wolfgang Reithofer, directorul executiv al companiei Wienerberger, “are o bază industrială solidă, oameni deştepţi şi suntem foarte mulţumiţi de investiţia noastră acolo”.

‘Sindicatele sunt conservatoare’

Cărămizi produse de Wienerberger la Gura Ocniţei

Wolfgang Reithofer nu este de acord cu restricţiile impuse de guvernul Austriei pe piaţa muncii.

“E o politică impusă de sindicate care sunt foarte conservatoare.“

Mi-a mai spus că “este de aşteptat ca sindicatele să oblige guvernul Austriei să impună aceleaşi restricţii în ce priveşte dreptul de muncă în Austria şi pentru România şi Bulgaria – când vor adera.”

“Problema Austriei sunt sindicatele”, mi-a spus şi reprezentantul companiei Semperit, care produce mase plastice şi cauciuc industrial şi care şi-a mutat cea mai mare parte a producţiei în Estul Europei.

Din personalul de 2000 de angajaţi din Viena, Semperit a mai păstrat doar 800. Baza producţiei este în Ungaria, Cehia şi – mai nou – în Polonia.

‘Şansa noilor ţări membre ale UE’

Austria concurează cu noii veniţi în UE în ce priveşte locurile de muncă.

“Sindicatele obişnuiau să negocieze la sânge cu patronatul,” mi-a explicat Dr. Gerhardt Klingenbrunner, juristul companiei Semperit.

“Dar astăzi, în economia de piaţă liberă, problema se pune aşa: mergi la piaţă şi vezi pe raft două produse de calitate comparabilă. Pe care-l cumperi: pe cel mai scump, sau pe cel mai ieftin? Problema e simplă: eşti obligat să-ţi reduci costurile de producţie şi deci să cauţi forţă de muncă mai ieftină.”

“Asta e şansa noilor membre ale UE. Ele vor impune un nou echilibru în întreaga Uniune şi asta e benefic pentru toţi membrii”, mi-a spus Dr. Klingenbrunner .

Episodul despre Austria se transmite sâmbătă, 7 mai, la ora 14.00 (ora României). Aşteptăm opiniile dumneavoastră despre serialul "Dunărea şi noua Europă" prin poşta electronică, la adresa rom.dept@bbc.co.uk