Liderii de state şi de guverne au semnat pe rând noua Constituţie europeană

Cu toate că a fost organizată o ceremonie fastuoasă şi impresionantă, în sânul UE nu domneşte concordia.

Semnarea Constituţiei survine pe fondul disputelor privind componenţa Comisiei Europene.

Între comisarii nominalizaţi se regăseşte şi politicianul conservator catolic Rocco Buttiglione, care a stârnit critici aprinse în urma declaraţiilor sale controversate privind homosexualitatea şi femeile.

Rocco Buttiglione, care a fost nominalizat la postul de comisar pentru justiţie şi libertăţi civice, declarase că homosexualitatea e un păcat şi că scopul mariajului e să ofere femeii protecţia unui bărbat şi un cadru pentru a face copii, subliniind că mamele singure nu sunt părinţi buni.

Ţările UE care vor organiza referendum Cehia Danemarca Franţa Irlanda Luxemburg Olanda Spania Portugalia Marea Britanie

Conştient că era foarte probabil ca Parlamentul European să nu voteze componenţa Comisiei Europene, preşedintele desemnat al Comisiei, Jose Manuel Barroso, a cerut un răgaz de consultări şi a dat de înţeles că e posibil să facă o serie de schimbări.

Jose Manuel Barroso a declarat într-un discurs ţinut înainte de semnarea noii Constituţii europene că acest document va duce la naşterea unei Uniuni şi mai democratice.

El a îndemnat statele membre ale UE- 25 la număr- să grăbească ratificarea Constituţiei.

Ratificarea

Chiar dacă şefii de state şi de guvern au semnat Constituţia, fiecare ţară a Uniunii în parte trebuie să ratifice documentul înainte ca acesta să intre în vigoare.
Ratificarea se face fie prin referendum, fie prin votul Parlamentului.

Câteva ţări- între care Franţa şi Marea Britanie- vor supune noua Constituţie votului public.

Primul stat care va organiza referendum va fi Spania- votul e programat în februarie.

Scopul noii Constituţii e să permită funcţionarea mai eficientă a instituţiilor Uniunii Europene.

Schimbările

Constituţia Uniunii Europene are un scop foarte simplu- să înlocuiască cu un singur document numeroasele tratate şi acorduri acumulate în ultimii 50 ani.

Drumul până la compromis a fost însă foarte anevoios.

Principalele domenii care au generat dispute au privit echilibrul de putere între diferitele grupuri de ţări, alcătuirea Comisiei Europene şi sistemul de votare folosit atunci când statele membre iau decizii bazate pe sistemul special al majorităţii calificate.

Au trebuit rezolvate divergenţe serioase legate de mecanismul de luare a deciziilor şi tranferul de prerogative de la guvernele naţionale la un nivel european de guvernare.

Va exista un preşedinte permanent al Consiliului European, şi un ministru de externe.

Preşedintele este menit să asigure un echilbru de forţe între statele membre-în numele cărora va vorbi- şi Comisia Europeană, organismul executiv.

Iar ministrul de externe va putea reprezenta punctul de vedere al Uniunii numai dacă există unanimitate a statelor membre asupra unei anumite politici externe.

Se va putea trece în comun la acţiune în domenii precum imigraţia.

În schimb, în alte domenii cheie precum apărarea şi fiscalitatea, statele membre îşi pot menţine integral prerogativele.

Dincolo însă de toate acestea, Uniunea Europeană va avea puteri economice impresionante şi s-ar putea, spune analistul BBC Paul Reynolds, ca acest lucru să reprezinte şi cea mai puternică armă a sa când alte ţări vor încerca să îi intre în graţii şi să aibă acces la uriaşa piaţă europeană.

S-ar putea ca moneda euro contribuie mai mult la unitatea europeană mai mult decât orice document politic.