BBC Romanian

De ceva timp în Kosovo, provincie a fostei Iugoslavii focurile de armă se mai aud doar la nunţi. Regiunea rămâne în continuare însă una dintre cele mai fierbinţi din estul Europei. Tensiunile - vechi de când lumea - dintre sârbii şi albanezii kosovari par să nu se stingă prea uşor. Dincolo de sărăcia provinciei şi de încrâncenarea care nu s-au stins după războaiele repetate, Kosovo pare să fie un teritoriu prea mic pentru două popoare - cel sârb şi cel albanez. Iar graniţa între ele e formată din militari români. Liliana Nicolae i-a vizitat împreună cu o delegaţie a ministerului apărării.

Ici-acolo, câte o enclavă de albanezi, înconjurată cu sârmă ghimpată şi păzită de militari. În sud - sunt albanezii, mult mai numeroşi. Ici-colo, comunităţi izolate de sârbi.

Până de curând, localnicii minoritari nu făceau nici o mişcare - nu se duceau la cumpărături sau la şcoală - dacă nu erau însoţiţi de un soldat înarmat.

Singura legătură între cele două părţi ale provinciei - un tren. Soldaţii îi spun Trenul Prieteniei.

Până nu demult, era plin de militari înarmaţi. De-o parte şi de alta a drumurilor din Kosovo vezi foarte multe cimitire şi monumente. În special ale eroilor albanezi, foşti luptători UCK.

Exista, însă, şi altfel de cimitire: de maşini. Mai mult de 60 la sută dintre kosovari nu muncesc.

Traficul - cu orice! - este în floare. Maşinile - ni se spune - sunt furate din Occident şi vândute pe bucăţi. Fabricile de altădată s-au transformat în cazarme.

Fostul studio de film al sârbilor a devenit - FILM CITY, adică sediul comandamentului KFOR.

Aici funcţionează şi un post de radio - Radio KFOR, condus de un român: maiorul Gheorghe Tofan, 39 de ani, aflat la a treia misiune în Kosovo.

Deşi ţara a fost răvăşită de război s-a construit foarte mult în ultimii ani.

Vezi la tot pasul case cu 2-3 nivele, din cărămidă roşie, case construite cu bani de la Uniunea Europeană. Kosovarii le-au lăsat nefinisate ca să scape de plata impozitelor.

Viaţa e grea. N-au lumină decât câteva ore pe zi, iar apa caldă e un lux. În preajma bisericilor vezi cerşetori care-ţi povestesc cum le-a fost arsă casa, cum au rămas pe drumuri…

Vechile biserici ortodoxe din Kosovo din zonele cu populaţie albaneză sunt păzite zi şi noapte.

Multe biserici şi moschei au fost aruncate în aer în timpul luptelor. Clopotniţele zac răsturnate pe jos, lângă ruine.

Într-o ţară unde oamenii sunt atât de dezbinaţi, vezi poduri la tot pasul. Poduri păzite. Cum e cel de la Mitroviţa.

De numele localităţii se leagă ultima ciocnire violentă dintre sârbi şi albanezi. Au murit atunci peste 20 de oameni şi aproape 200 au fost răniţi. Era în martie, anul acesta.

În Kosovo , în cadrul misiunii KFOR, se află 136 de militari români. Una din tabere este la Goradzevac , lângă capitala Priştina. Compania 1 Infanterie - "Rechinii albi". Militarii români sunt la prima misiune într-un teatru de operaţii.

Acum, sârbii reprezintă doar câteva procente din populaţie. Albanezii depăşesc 90 la sută. Ura lor reciprocă pare atât de veche şi atât de mare încât e greu de crezut că pot convieţui în pace.

Cel puţin nu în următorii ani. Fiecare povesteşte, din generaţie în generaţie, atrocităţile făcute de "ceilalţi". Nu există încă iertare. Şi nici uitare.