Încă un proces pierdut de statul român la CEDO

CEDO a decis în unanimitate că au fost încălcate:

- Articolul 3 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (interzicerea torturii) întrucât partea vătămată a fost supusă torturii într-o secţie de poliţie din România;

- Articolul 3 al Convenţiei întrucât autorităţile nu au efectuat o anchetă adecvată şi eficientă privind tratamentul la care a fost supus Ioan Bursuc în secţia de poliţie;

- Articolul 6, paragraful 1, al Convenţiei (dreptul la un proces corect într-o perioadă rezonabilă de timp) întrucât procedurile penale împotriva lui Ioan Bursuc au durat foarte mult.

Dosarul Bursuc

Cetăţeanul român, Ioan Bursuc - născut în 1949 - a fost arestat pe 27 ianuarie 1997 într-un bar din sediul local (Piatra Neamţ) al PD.

El a fost interogat pe un ton violent de poliţişti, care l-au lovit cu bastoanele şi picioarele înainte de a-i pune cătuşele.

Au continuat să-l lovească şi în maşina de poliţie, până când Ioan Bursuc a leşinat.

La secţia de poliţie a fost bătut şi umilit de opt poliţişti, timp de opt ore, pierzându-şi de mai multe ori cunoştinţa.

Apoi a fost dus la Spitalul Psihiatric Piatra Neamţ unde a fost tranchilizat înainte de a fi văzut de un neuro-chirurg.

Guvernul României susţine că poliţiştii au fost chemaţi în noaptea respectivă la barul din sediul PD de un gardian care le-a spus că Ioan Bursuc este beat şi violent.

Poliţiştii susţin că acesta era agresiv şi că a refuzat să prezinte actele de identitate.

De aceea a fost dus la poliţie unde s-ar fi rănit singur aruncându-se la pământ şi peste scaunele din carceră.

Pe 29 ianuarie 1997, Bursuc a fost admis în spital - la secţia neuro chirurgie - cu răni grave rezultate în urma unor lovituri puternice la cap.

Dosarul medical precizează că pacientul avea traume craniere provocate de un atac; avea contuzii pe faţă, inclusiv un ochi vânăt; avea pielea julită pe faţă şi pe mâini; avea dureri abdominale şi craniene şi era ameţit.

Pe 4 februarie 1997 partea vătămată a părăsit spitalul şi în ziua următoare s-a prezentat la Spitalul Judeţean Mureş pentru teste pe care medicii au refuzat să le facă.

Pe 27 februarie 1997 Ioan Bursuc a înaintat o plângere împotriva poliţiştilor care l-au agresat.

La rândul său a fost dat în judecată pentru insultarea poliţiştilor care l-au arestat şi l-au încarcerat.

Plângerea sa a fost investigată mai întâi de Tribunalul Judeţean Neamţ, care a decis că nu intră în jurisdicţia sa.

Dosarul a fost transferat la Tribunalul Militar Bacău care, pe 4 februarie 1998, a decis să nu continue ancheta întrucât nu s-a dovedit că cei opt poliţişti au înfăptuit faptele de care sunt acuzaţi.

Recursurile înaintate de Ioan Bursuc au fost respinse.

Acesta la rândul său a fost judecat la Tribunalul Judeţean Alba pentru insultarea unor ofiţeri de poliţie.

Audierile în acest proces au fost suspedate pe 12 februarie 2001, în urma morţii sale.

Bursuc contra România

Decizia CEDO a fost luată după decesul cetăţeanului român Ioan Bursuc

Ioan Bursuc s-a plâns la CEDO în baza articolului 3 al Convenţiei Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, împotriva tratamentului la care a fost supus de poliţişti şi pentru faptul că autorităţile nu i-au anchetat plângerea.

El s-a plâns şi în baza articolului 6 împotriva duratei procesului ce i-a fost intentat pentru presupusele insulte la adresa poliţiştilor.

Plângerea sa a fost depusă la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului pe 21 mai 1998 şi a fost transmisă la CEDO pe 1 noiembrie 1998.

Plângerea a fost admisă pe 4 noiembrie 2003 şi a fost judecată de 7 judecători, între care şi românul Corneliu Bârsan.

După decesul părţii vătămate, CEDO a permis văduvei să continue procedurile.