|
Moțiune privind libertatea de expresie | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Prin moțiunea depusă luni la Parlament, opoziția se arată îngrijorată de "politica sistematică a Guvernului PSD de limitare a libertății de expresie prin încercări de subordonare directă sau indirectă a presei scrise, atât publice, cât și private." Semnatarii moțiunii pun accent pe alocarea și dirijarea preferențială a fondurilor publice pentru publicitate. Încălcarea libertății de exprimare, spun reprezentanții opoziției s-a manifestat și prin "atitudinea disprețuitoare a PSD la adresa presei și opiniei publice, manifestată încă din 2001, prin înființarea unui minister al Informațiilor Publice care s-a dovedit mai degrabă un instrument de propagandă a Guvernului". Mai mult, după cum se arată în moțiune, în absența oricăror facilități și acumularea de datorii către stat, instituțiile mass-media sunt forțate să devină tribune de la care sunt auzite numai lucruri de bine la adresa cabinetului Năstase, dar mai ales au devenit instrumente de plătire a polițelor pentru adevesarii politici. Agresarea jurnaliștilor Opoziția dă drept exemplu elocvent de subordonare a presei cazul televiziunii publice care ar fi fost transformată într-o televiziune de partid și de stat, într-un canal de propagandă pentru Adrian Năstase și PSD.
Iar punctul culminant al moțiunii constă în amenințarea și agresiunea asupra jurnaliștilor în ideea de a-i intimida și reduce la tăcere. De altfel, moțiunea are ca motto o declarație mai veche a premierului Adrian Năstase care spunea: "Dacă un simplu articol ar fi motiv de bătaie, eu ar trebui să bat câte un ziarist în fiecare zi ". În opinia opoziției, acest lucru chiar s-a întâmplat, indirect, prin amenințările cu justiția și, în multe cazuri încă nerezolvate, ziariștii au fost bătuți iar vinovații- se arată în moțiune- poarta marca Năstase-PSD. "Motivație electorală" Președinta Fundației pentru o Societate deschisă, Renate Weber, și-a exprimat suprinderea că tocmai acum opoziția a depus o astfel de moțiune, în condițiile în care ea însăși, timp de patru ani, a fost o victimă a limitării libertății de expresie, prin limitarea accesului la anumite informații. Renate Weber spune că, într-adevăr, libertatea presei în România este suferindă și implicit societatea românească din această cauză, dar că vocile care acuză acest aspect trebuiau să fie continue și nu în momente în care se vânează capital electoral. |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||