Adrian Năstase a subliniat că raportul Comisiei Europene privind România are părţi bune dar şi rezerve

Comisia Europeană a elaborat un raport mai pozitiv decât anul trecut sub aspect economic dar mai critic sub aspect politic.

Ce spune, de fapt, raportul Comisiei Europene din acest an, obţinut de corespondenta BBC la Bruxelles, Ana Maria Bota?

Situaţia politică rămâne stabilă în România, potrivit raportului, dar s-a mers în continuare pe folosirea ordonanţelor de urgenţă, limitându-se rolul Parlamentului în procesul legislativ.

Raportul notează că România a început, în sfârşit, reforma administraţiei publice, care ramâne, totuşi, greoaie, lipsită de profesionalism, prost plătită şi prost organizată.

Comisia Europeană îşi exprimă îngrijorarea şi cu privire la fenomenul migraţiei politice în rândul primarilor.

"În alegerile locale din iunie 2000, 30 % din primari aparţineau partidului de guvernamânt. Până la sfârşitul lui 2003, peste 65% din primari făceau parte din acest partid. Mai multe rapoarte independente au observat corelaţia dintre migraţia primarilor şi alocarea fondurilor naţionale şi comunitare."

Un progres apreciat în raport este pachetul celor trei legi pentru asigurarea independenţei magistraţilor, adoptat în iunie. În acelaşi timp însă, raportul arată:

"Potrivit unui recent sondaj oficial, majoritatea judecătorilor au fost supuşi unor presiuni politice în exercitarea funcţiei. Este o practică obişnuită ca Executivul să propună persoanele pentru poziţiile importante din magistratură. În iulie 2004, un candidat care nu avea experienţa practică de judecător dar care lucrase mulţi ani pe post de consilier politic la nivel înalt a fost numit preşedinte al Curţii Supreme."

În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, raportul enumeră măsurile luate de guvern în ultimul an pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ, dar continuă:

Corupţia a cuprins şi instituţiile care ar trebui să o sancţioneze

"Evaluările naţionale şi internaţionale confirmă că în România, corupţia ramâne o problemă serioasă şi răspândită, care afectează aproape toate aspectele societăţii. Percepţia nivelului de corupţie nu s-a modificat, iar numărul cazurilor judecate cu succes ramâne scazut, în special pentru corupţia la nivel înalt. Lupta împotriva corupţiei este împiedicată de probleme de integritate chiar în sânul instituţiilor care trebuie să aplice legea şi să combată corupţia."

Prioritatea pentru guvernul român trebuie să fie aplicarea riguroasă a legii- continuă raportul.

"Măsurile prevăzute de strategia naţională anti-corupţie şi în planul de acţiune au avut, până acum, un impact limitat. În pofida suspendării din funcţiile de partid a mai multor politicieni regionali şi locali de frunte, nici unul din aceste cazuri nu a dus deocamdata la sancţiuni legale. De la înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, investigatiile sale au dus la 86 de pedepse cu închisoarea, dar puţine dintre ele pot fi considerate cazuri de corupţie la nivel înalt. PNA trebuie să se concentreze asupra misiunii sale principale, care e corupţia la nivel înalt, în loc să se ocupe de un mare număr de cazuri de corupţie măruntă. Obligaţia PNA de a raporta în faţa Parlamenului a fost înlăturată în mai 2004, în urma insistenţelor şefului PNA că aceasta i-ar garanta independenţa politică. Această decizie limiteaza însă transparenţa PNA şi răspunderea sa în faţa opiniei publice şi a Parlamentului."

În ceea ce priveşte drepturile civile şi politice, raportul menţionează că mai există cazuri de maltratare la posturile de poliţie, închisori şi spitale psihiatrice. România ramâne o ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru victimele traficului cu persoane, în special tinere exploatate pentru prostituţie, dar şi copii şi handicapaţi folosiţi ca cerşetori. Raportul recomanda ca România să ofere protecţie martorilor în asemenea cazuri şi să înceteze practica pedepsirii victimelor traficului pentru trecerea ilegală a frontierei.

La capitolul “libertatea de expresie”, raportul menţionează unele progrese privind eliminarea infracţiunii de insultă şi adoptarea Statutului jurnalistului. Cu toate acestea, raportul arată că anumite probleme structurale ar putea afecta realizarea, în practica, a libertăţii de expresie.

"Multe trusturi de presa nu sunt viabile din punct de vedere economic şi existenţa lor poate depinde de sprijinul unor cercuri politice sau de afaceri. Studii externe au conchis că relatările jurnaliştilor pot fi adesea influenţate de aspecte financiare, ducând la auto-cenzură. Pe acest fundal, statul a tolerat acumularea unor datorii mari neplătite de catre multe trusturi de presa, inclusiv majoritatea televiziunilor private. Această situaţie ar putea compromite independenţa editorială şi studii de monitorizarea presei au observat că buletinele de ştiri TV sunt mult mai puţin critice faţă de guvern decât presa scrisă. Există, de asemenea, relatări credibile potrivit cărora oficiali locali folosesc funcţia publică pentru a influenta politica editoriala a presei şi radio-televiziunilor locale, prin acordarea selectivă a contractelor de publicitate. Un recent raport independent sugerează că aceeaşi politică este dusă la nivel naţional. În ultimul an, a crescut numărul agresiunilor grave asupra ziariştilor. Ziariştii de investigaţie pentru ziarele locale au devenit o ţintă predilectă. Această tendinţă e îngrijorătoare şi până acum anchetele au avut rezultate limitate."

Raportul apreciază, în continuare, unele progrese privind libertatea religioasă şi continuarea procesului de restituire a proprietăţilor naţionalizate. În acelasi timp însă, documentul arată că procesul retrocedărilor trebuie accelerat şi efectuat de o manieră mai transparentă.

Un punct pozitiv pentru România este continuarea reformelor privind protecţia copiilor.

Sunt menţionate excepţiile făcute de la moratoriul asupra adopţiilor internaţionale, dar raportul apreciază că noile reguli pentru adopţii par conforme cu cele internaţionale. În schimb, raportul arată că majoritatea instituţiilor psihiatrice sunt supra-aglomerate şi oferă condiţii inadecvate. Discriminarea de facto împotriva rromilor continuă, scrie raportul, iar eforturile de a implementa strategia privind rromii riscă să rămână izolate fără o mai bună coordonare la nivel naţional. Faptul că guvernul se bazează pe Partidul Rromilor pentru a implementa şi montoriza strategia este un subiect de îngrijorare deoarece a dus la excluderea efectivă a celorlalte organizaţii ale rromilor.

Raportul subliniază că România întâmpină încă multe probleme de implementare în domeniul cheie al criteriilor politice pentru aderare.