Cum credeţi că îşi pot recăpăta firmele cinstite încrederea în instituţiile statului român?

Firmele cinstite îşi pot recăpăta încrederea în instituţiile statului român numai după corectarea legilor strâmbe, create de Parlament tocmai pentru a permite exercitarea actelor de corupţie sub umbrela legii. În momentul de faţă, Legea privind Responsabilitatea Ministerială, nr. 115/1999, cu modif. din 2007, prevede la art. 4 că: "la data încetării mandatului pentru membrii Guvernului sau conducătorilor celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, aceştia vor prezenta situaţia privind gestionarea activităţii ministeriale conform prevederilor HG nr. 2/2001”. În această HG sunt însă menţionate doar nişte documente care nu au nici-o legătură cu evaluarea indicilor de performanţă sau corectitudine, după cum urmează: 1. Organigrama şi ştatul de funcţii; 2. Execuţia bugetară; 3. Lista cu actele normative specifice domeniului de activitate, etc., etc. De asemenea, în Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită al personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice, lege întocmită „în conformitate cu prevederile Recomandării nr. 10/2000 a Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei” , la art. 2 se prevede în mod explicit următoarele: „Normele de conduită profesională prevăzute în prezentul cod de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, CU EXCEPŢIA PERSOANELOR ALESE SAU NUMITE POLITIC. În acest context, deşi Constituţia pretinde că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, prin acest text de lege Curtea Constituţională a avizat , din culpă, o lege care plasează persoanele alese sau numite politic pe o poziţie „mai presus de lege”. Menţionăm că Legea privind codul de conduită mai sus menţionat a fost elaborată „...Întrucât s-au identificat fapte generatoare de lipsă de integritate publică în rândul consilierilor încadraţi la cabinetul demnitarului şi ...”, fapte menţionate chiar în primul paragraf din lege. În această situaţie în care toate persoanele cu funcţii de conducere din administraţie, sunt alese sau numite politic, deci nu pot fi trase la răspundere, nu ne putem aştepta la o prestaţie decentă a activităţii acestora. În acelaşi mod este elaborat şi „Codul de conduită al funcţionarilor publici” ( Legea nr. 7/2004) care deşi în varianta iniţială, prin prevederile art. 21 şi 22, crea posibilitatea ca orice persoană lezată să sesizeze Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici „... cu privire la încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită de către un funcţionar public”, iar Agenţia avea obligaţia de a analiza sesizările primite şi de a comunica soluţiile atât petentului cât şi conducătorului instituţiei, după modificarea prin Legea nr. 50/2007 (deci în guvernarea democrat-liberală), au fost abrogate chiar articolele 21 şi 22 care legifera modul de sesizare şi soluţionare a plângerilor. Ca urmare a celor de mai sus, putem spune aşadar, că ne surprinde şi ne emoţionează peste măsură „tăcerea asurzitoare” manifestată atât de presă cât şi de societatea civilă iar toate aceste anomalii legislative par a fi acceptate de noi toţi. Prin urmare încrederea în instituţiile statului poate să mai aştepte.
Vasile, Bucureşti

Întreaga administraţie de stat (inclusiv justiţia şi poliţia) este urmaşa directă a aparatului terorist creat de bolşevism. Respectivul regim nu dorea sub nici o formă rezolvarea reală a problemelor cetăţenilor ci doar menţinerea lor într-o stare de supunere absolută. Cine vroia să respire un pic "dădea" ceva. Actualmente situaţia este similară deoarece obiceiurile rele se transmit foarte uşor. Deci, încrederea în instituţiile statului nu se poate recâştiga decât printr-o reformă drastică în sensul restructurării radicale şi schimbări masive a personalului. Nu observaţ că spre exemplu, politiştii refuză să lucreze, terorizează nevinovaţii şi sunt corupţi până în măduva oaselor?
Mircea Paul Vasiliu, Reşiţa

Până când nu avem o lege serioasă a conflictului de interese, care să împiedice unui om politic de a vota legi în favoarea firmelor personale sau a firmelor rudelor şi până când nu se va demonstra că angajaţii statului, indiferent de funcţie, sunt în slujba poporului şi nu a intereselor personale sau a partidului la putere, corupţia va avea porţile deschise în România. Este în primul rând o problemă de oameni. Politica a devenit pentru mulţi o meserie ca şi altele şi deci trebuie să asigure un venit cât mai mare. Prin care mijloace, vedem zilnic în ziare şi la televiziune. Când în alte ţări un ministru îşi dă demisia pentru că a uitat să plătească abonamentul la televiziune, distanţa între ei şi noi este abisală. Într-o societate normală cine greşeşte plăteşte, inclusiv cu înlăturarea definitivă, permanentă, din rândul angajaţilor publici, indiferent că este mic funcţionar sau ministru. În 18 ani de democraţie "originală" statutul politicienilor şi a angajaţilor publici în general a fost umplut mai mult de privilegii şi mai puţin de îndatoriri obligatorii. Unele legi există, dar nu vin aplicate sau vin împiedicate de a fi aplicate. Când procuratura trebuie să ceară aprobarea politicii pentru a ancheta un om politic, vine mai puţin egalitatea în faţa legii şi mult mai puţin independenţa acestei instituţii. Fără un control transparent şi fără o justiţie adevărat independentă şi eficace, vom fi mereu ultimii din clasa UE, mereu priviţi fără încredere reală. Corupţia noastră este mare, cunoscută de toţi cetăţenii şi lipsa unei acţiuni ferme anticorupţie a dus la o stare generală de apatie în faţa acestui fenomen, care este cancerul societăţii.
Ştefan Apalaghie, Italia

Cum să am încredere în instituţiile care eliberează hoţii şi care ne amendează pe noi pentru cele mai mici greşeli? Eu anul trecut am plătit amenzi de cca. 155 de milioane pentru nerespectarea unor termene, dar instituţiile statului -din vina cărora nu am respectat termenele legale - sunt absolviţi de orice vină de către justiţie. Am trimis la Strasbourg şase dosare din această cauză şi mai intenţionez să trimit altele similare. Iar acei angajaţi care au furat pe rupte de la noi sunt absolviţi de orice vinovăţie sau au plătit amenzi de 2 milioane de lei pentru că au furat 200 de milioane. Iar eu am plătit 880 de milioane de lei impozite, la un profit de 12 milioane. Pot spune că anul trecut dacă nu plăteam niciun leu impozit, aş fi acoperit ce au furat alţii. Dar am fost corect, am plătit toate impozitele, iar în schimb ce am primit? Amenzi peste amenzi. Iar hoţii nu plătesc nici amenzi şi nici impozite. Practic, am plătit impozit şi după ce au furat hoţii.
Antal, Braşov