Numit în fruntea BOR pe vremea regimului comunist în 1986, el a fost contestat de o anumită parte a credincioşilor ortodocşi după decembrie 1989.

Care este moştenirea spirituală lăsată de Patriarhul Teoctist?

Care este impactul lăsat de fostul Patriarh asupra ortodoxiei române?

După părerea mea Patriarhul Teoctist a fost un om al echilibrului, un factor, am putea spune chiar de reglare socială. Şi de ce? pentru faptul că s-a implicat la toate nivelele societăţii: pastoraţia credincioşilor, asistenţă socială, editorială etc. Cred că numai un om de asemenea calibru putea să gestioneze momentul din 1989, atunci când apăreau tensiuni pre şi postcomuniste. Acuza unora care susţin implicaţii politice procomuniste din partea fostului Patriarh, nu este întemeiată. Ceea ce a reuşit Patriarhul atunci, în acei trei ani înainte de revoluţie, a fost salvarea bisericii în structurile ei fundamentale. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Costin Ştefănescu, Alba Iulia

O Biserică fără păstori. Decesul Patriarhului nu a survenit cu o zi înainte sau în aceeaşi zi în care în regiunea Moldovei unii se închinau la icoane şi sărutau moaşte pentru a ploua? Şi când vezi preoţii şi pe posturile TV cu crucea în vârful capului şi cu un ditamai medalionul cu icoana în ea! Ce ne apropie mai mult de Dumnezeu? Credinţa şi iubirea în El şi în aproapele nostru sau credinţa în icoane sfinţite? Sfinţite de cine? A lăsat Dumnezeu, Isus sau vreun Sfânt un chip al lor căruia să ne închinăm şi să credem? Fiecare avem păcatele noastre si bârne in ochi aşa că trebuie la rândul nostru să iertăm altora.
Otto Kincses, Reşiţa

Oare chiar era necesar doliul naţional? Oare chiar trebuia să se amestece statul cu religia?   Cătălin Bosânceanu, Târgovişte

Oare chiar era necesar doliul naţional? Oare chiar trebuia să se amestece statul cu religia? Oare nu ar fi mai bine să construim şcoli, teatre, muzee, spitale, să reparăm clădirile care se dărâmă peste noi decât să ne mândrim cu recordul de construcţii religioase?
Cătălin Bosânceanu, Calafat

A ştiut bine să îşi slujeasca propriilor interese în perioada comunistă ca un bun trădător, pentru ca imediat după dispariţia celui slujit de el să joace perfect rolul celui nedreptăţit şi prigonit, cerând restituiri impresionante şi construind în toate parcurile ca unul ce se razbună pe cineva invulnerabil şi loveşte în altul care este lipsit de apărare, ca tatăl ce se întoarce nervos de la serviciu şi îşi bate copiii. Până şi Catedrala Neamului avea să dea acest calificativ Preafericitului. A fost un luptător care a învins folosind arme de tot felul. Va lăsa poporului român drept moştenire tot ce a fost el.
Gavrilă R., Cluj

"Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra..." Ioan, 8-7. Dumnezeu să-i ierte toate greşelile şi păcatele pe care le-a săvârşit în toata viata lui, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu vorba sau cu lucrul, cu ştiinţă sau cu neştiinţă! Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească cu Sfinţii în Împărăţia Lui! Amin.
Mihai, Statele Unite

Ar fi bine ca cei care îl acuză pe PF Teoctist de colaborarea cu regimul comunist să îşi pună sincer intrebarea: ce ar fi făcut ei în situaţia Patriarhului?   Cătălin, Târgovişte

Ar fi bine ca cei care îl acuză pe PF Teoctist de colaborarea cu regimul comunist să îşi pună sincer intrebarea: ce ar fi făcut ei în situaţia Patriarhului? Apoi, în funcţie de răspuns, să vorbească. Despre moştenirea pe care a lăsat-o Patriarhul timpul va vorbi.
Cătălin, Târgovişte

La urma urmei, nu ştiu dacă este de condamnat Teoctist pentru bisericile care au trecut în nefiinţă cu acordul lui obligat. Dacă s-ar fi opus, regimul l-ar fi înlăturat din funcţia sa şi ar fi numit un altul şi tot acolo s-ar fi ajuns. Aşa că a semnat pentru ca bisericile care stăteau în calea comuniştilor să nu mai fie, pentru ca să fie altele pe care le-a făcut pentru neam.
Viorica Iovan, Bucureşti

Patriarhul Teoctist fost un om al compromisului în condiţiile în care aceasta era unica şansă de supravieţuire a B.O.R., deci s-ar putea zice chiar "omul potrivit" vremurilor respective. dar cum aceste vremuri au apus (să sperăm), noul patriarh ar trebui să îmbine continuarea muncii predecesorului cu o reducere substanţaiă a compromisurilor făcute (şi să dea Dumnezeu să nici nu mai trebuiască să facă astfel de compromisuri). Odihnească-se în pace. Şi să dea Dumnezeu ca lupta pentru succesiune să se menţină în limitele decenţei bisericeşti, deşi mă tem că se anunţă vremuri tulburi pentru BOR...
Traian Gheorghe Onciu, Constanţa

Credinţa înseamnă unitate, înseamnă neam. A moşteni înseamnă a duce mai departe o sarcina, o idee... Avem drept moştenire continuarea lucrării Preafericitului Teoctist - de a readuce Basarabia la întregul Patriei Mamă, de care a fost ruptă barbar, fie pentru început pe calea întregirii Bisericii. Ca basarabean propun numirea IPS Petru Mitropolitul Basarabiei drept candidat la funcţia de Patriarh. Să-mi fie iertată îndrăzneala, dar cred că ar fi un început pentru reîntregirea Ţării, în deplin acord cu moştenirea IPS Teoctist.
Andrei Doncilă, Dumbava, Chişinău

A fost, aşa cum se spune, omul potrivit la locul potrivit. Unii ar spune că a făcut greşeli sau compromisuri. Dar cine sunt oare ei, ca să judece drept pe un om care fără voia lui Dumnezeu nu ar fi ocupat această demnitate în BOR? El a ştiut cel mai bine ce este şi ce nu este de folos Bisericii, nu doar pe termen scurt, ci pe o perioadă lungă de timp. Oare ştiţi că acea telegramă pe care PF Teoctist i-ar fi trimis-o lui Ceauşescu în decembrie 1989, nici măcar nu a existat? Oare ştiţi că a fost o scorneală, o idee aruncată în vânt cu scopul de a denigra şi discredita? PF Teoctist a făcut tot ce a putut pentru Biserica pe care din credinta şi din convingere a slujit-o o viaţă întreagă. Va rămâne, cu siguranţă, un reper demn şi luminos în istoria Romaniei, nu numai a BOR.
Nicolae, Alba Iulia

Noi cei din Basarabia avem de la cel trecut acum în nefiinţa trupului o moştenire imensă - o Biserică ortodoxă autentică, nu una docila unui regim ateu   Petru, Chişinău

Colaborator al regimului comunist sau nu, oare asta contează? Câţi nu au fost? A tăcut exact cum a tăcut şi Papa Pius al XII-lea în anii războiului mondial, a tăcut, dar a acţionat. Care om nu greşeşte, fie el şi Patriarh, Papă, episcop, mitropolit sau un simplu cioban. Greşim cu toţii, important este să ne recunoaştem greşelile. Noi cei din Basarabia avem de la cel trecut acum în nefiinţa trupului o moştenire imensă - o Biserică ortodoxă autentică, nu una docila unui regim ateu, o Biserică care luptă pentru a supravieţui. Această Biserica i-o datoram lui, PF Teoctist, rugăciunilor căruia îi încredinţăm şi în continuare Biserica ortodoxă din Basarabia.
Petru, Chişinău

Moştenirea spirituală, lăsată în urma sa de către preafericitul Patriarh Teoctist este modelul unui lider spiritual conciliant, blând şi smerit. Să sperăm că trecerea sa în nefiinţă nu va agrava starea de anomie şi confuzie resimţită de către popor în ultima vreme şi generată de absenţa unor lideri credibili. Dumnezeu să-l odihneasca în pace!
Andrei Rawicz, Bucureşti

Moştenirea spirituală lăsată de Patriarhul Teoctist este continuitatea în credinţă a poporului român, de-a lungul războaielor şi a dictaturilor din sec XX. Mi-aduc aminte că deşi comunismul a fost sinonim cu ateismul, românii de peste tot cuprinsul ţării mergeau la biserică cel puţin o dată pe lună. Impactul lăsat de fostul Patriarh asupra ortodoxiei române este prepodenderent pozitiv, Biserica română s-a reîntregit, devansând reîntregirea politică a ţării, de asemenea Teoctist a avut iniţiativă lăudabilă a lansării proiectului de construcţie a unei "Catedrale a Neamului", mare şi încăpătoare, poate şi ca o compensaţie pentru micile biserici demolate în cadrul planurilor de urbanizare, planuri pe care Teoctist nu le-a putut opri în totalitate.
Constantin Ioan, Râmnicu Vâlcea

Cu regret pentru toti enoriaşii, dar Biserica românească nu se poate desprinde încă de fantomele trecutului comunist. Impactul lăsat de fostul Patriarh asupra ortodoxiei române ar fi acela că Biserica în România va face în continuare politică.
Bibi Ionescu, Statele Unite

Moştenirea sa este aceea de colaborator al regimului comunist la distrugerea de biserici   Dragoş Cioranic, Canada

Moştenirea sa este aceea de colaborator al regimului comunist la distrugerea de biserici. Dumnezeu să-l ierte.
Dragoş Cioranic, Canada

A plecat înainte de a-şi vedea visul cu ochii- înălţarea Catedralei Mântuirii Neamului. A fost martorul multor frământări din viaţa Biserii noastre şi a purtat pe umeri povara apăsătoare... În perioada de dictatură a încercat să menţină legăturile cu fraţii de peste Prut. Să-şi găsească odihna veşnică!
Paloma, Piteşti

P.F. Teoctist a fost una din cele mai remarcabile feţe bisericeşti ale sec.XX. A reuşit să-şi ia pe deplin misiunea de a renova viaţa duhovnicească a românilor după 1989. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să nu ne lase orfani, să ne dăruiască un predecesor pe scaunul patriarhal asemenea răposatului P.F. Teoctist.
Mircea, Republica Moldova

Patriarhul României va rămâne în istorie şi în inimile multora dintre noi, ortodocşi sau nu, pentru că a ştiut să conducă o Biserică în cea mai grea perioadă a ţării de după comunism. A ştiut să ţină unită această Biserică şi să nu o destrame aşa cum s-a întâmplat în anii '90 cu Bisericile din Bulgaria sau Ucraina. A ştiut să ajute pe cei nevoiaşi şi săraci. A ştiut să se ţină distanţă de toate jocurile murdare ale politicii post-decembriste. A ştiut să deschidă o cale de comuniune cu Biserica Catolică, şi să faca un lucru care nu s-a mai întâmplat de prin secolul XV: să-l viziteze pe Papa la Roma. Dar acest "Patriarh rosu", cum l-au numit unii, a avut marele curaj de a reinfiinţa în 1992 Mitropolia Basarabiei, când, se ştie prea bine, Basarabia era în cercul de putere al Moscovei. Poate pentru unii aceste fapte sunt puţine, poate multe... doar posteritatea ne va spune dacă a făcut bine sau rău! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Marian, Constanţa

Ca şi asupra oricărui alt individ, greutăţile vremurilor pe care le-am parcurs s-au reflectat în deciziile, atitudinea şi comportamentul Sfinţiei sale. Nu ştiu în ce măsură mai "luminează" pe cineva dacă a colaborat sau nu cu regimul comunist. Bun sau mai puţin bun după alţii, nimeni nu poate contesta faptul că Părintele Patriarh a reprezentat un factor de unitate şi continuitate al ortodoxiei în România. Cred că este mult mai important în aceste momente ca unitatea BOR să nu fie afectată, mai ales în contextul încrederii de care se bucură printre români. Dumnezeu să-l odihnească!
Petre Matei, Bucureşti

În plan intern, i-a "ajutat" pe oameni să trăiască "şi mai bine", cerând bani pentru construirea a sute de biserici şi mănăstiri, deşi abia aveau cu ce-şi duce zilele   Silviana, Constanţa

În plan intern, i-a "ajutat" pe oameni să trăiască "şi mai bine", cerând bani pentru construirea a sute de biserici şi mănăstiri, deşi abia aveau cu ce-şi duce zilele, senin, ca de pe altă lume pe care doar el o vedea, nimic din ce trăiau oamenii nu l-a mişcat, asemeni unui extaziat de viitorul la care a contribuit ca un iniţiat, neştiut de nimeni, nesesizat de nimeni decât când va fi prea târziu.
Silviana, Constanţa

Din păcate, a plecat dintre noi un responsabil al Bisericii Ortodoxe române care a făcut multe lucruri bune pentru românii din Italia şi, în viitor, nu ştim ce va fi, dar sperăm sa continue pe aceeaşi linie pozitivă începută de Teoctist.
Marian Mocanu, Italia

A plecat la ceruri un adevărat Patriarh ce raspândea în jur o aură protectoare. A lăsat moştenire numeroasele biserici ce s-au construit după 1989 şi mai ales o Biserica Ortodoxă unită. Dumnezeu sa-l odihnească! Păcat de cei care nu au smerenia cuvenită în aceste clipe.
Luiza Butnariu, Suceava

A fost un om ca toţi oamenii. La fel de păcătos, după cum spune apostolul Pavel: "Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu". Ce să mai zicem de "preasfânt".
Ciprian, Ploieşti

Moştenirea spirituală a Patriarhului Teoctist este modelul de creştin de autenticitate   Ioan Căldare, Alba Iulia

Preafericitul Patriarh Teoctist a fost un om ales de către Dumnezeu pentru slujirea Lui şi a semenilor. În această misiune sfântă a slujirii, Patriarhul a păşit pe urmele lui Hristos, fiind "blând şi smerit cu inima", iar lumina lui a luminat înaintea oamenilor, chiar şi în perioada comunismului. Preoţii ortodocşi ne-au botezat copii, ne-au îngropat creştineşte morţii, ne-au cununat şi au oficiat liturghii şi în comunism. Moştenirea spirituală a Patriarhului Teoctist este modelul de creştin de autenticitate, care poate spune aidoma Mântuitorului "Învăţaţi de la mine...". Bunul Dumnezeu să vă odihnească în latura drepţilor, Părinte Patriarh!
Ioan Căldare, Alba Iulia

Patriarhul Teoctist a fost omul ales de Dumnezeu, fără voia căruia nimic nu se întâmplă, să conduca o vreme Biserica sa din România. Om providenţial pentru vremuri grele. Când alternativele pe care le avea în faţa un conducător, mai ales al Bisericii, aveau fiecare implicaţii grave pentru poporul român. A făcut ceea ce a crezut că este mai bine pentru a purta corabia prin furtună. A ştiut să zidească. Înăuntrul oamenilor şi în afară. A ştiut să tacă şi să se retragă, a ştiut să-şi facă simţită prezenţa şi să-şi facă aprobată părerea. A ştiut să fie ponderat, să păşească pe calea din mijloc, calea de aur. Dumnezeu să-l aşeze între cei aleşi ai săi!
Tudor, Cluj

Moartea Patriarhului înseamnă o mare pierdere şi o mare durere pentru biserică şi neamul nostru. Şi-a păstorit spiritualiceşte poporul în vremuri vitrege şi, în ciuda unor cedări tactice (izvorâte, neîndoielnic, din marea sa înţelepciune şi iubire pentru Biserică şi credinţă, pe care a încercat să nu le primejduiască, expunându-se pe sine tuturor riscurilor dictaturii), şi-a îndeplinit cu prisosinţă obiectivul strategic - păstrarea şi întărirea credinţei in Hristos. Moştenirea sa spirituală este unică, de nepreţuit: a refăcut punţile şi dialogul dintre ortodoxism şi catolicism, prin vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, aşezând, astfel, o piatră de temelie edificării unităţii creştinismului.
Andrei, Bucureşti

Epitrahilul, omoforul şi mitra nu au reuşit să ascundă micimea celui care a încurajat distrugerea bisericilor parohiale, a satelor şi a zonelor istorice orăşeneşti   Vasile Celmare, Oradea

Epitrahilul, omoforul şi mitra nu au reuşit să ascundă micimea celui care a încurajat distrugerea bisericilor parohiale, a satelor şi a zonelor istorice orăşeneşti. A participat impasibil ba parcă uşor amuzat, la toate acestea. De asemenea, omul nostru nu a reuşit să se indigneze nici măcar când bietele femei care nu-şi voiau sarcinile, mureau pe capete pentru că nu li se dădea asistenţă medicală. Nici un muşchi n-a stricat zâmbetul ambiguu pe care l-a purtat mereu în colţul gurii. Mă aştept acum să se constate graţia şi măreţia Prea fericitului şi să fie canonizat. Că n-a lipsit mult să-l canonizeze şi pe Ceauşescu...
Vasile Celmare, Oradea

Cu toate că a fost compromis de "colaborarea" cu regimul comunist, pentru că a avut ghinionul de a trăi pe vremea lui Ceauşescu, demolatorul de biserici, trebuie să recunoaştem că după 1989 şi-a mai "spălat" păcatele. Vrem nu vrem, trebuie să recunoaştem că a fost destul de neimplicat politic şi imparţial, spre deosebire de mulţi preoşi ai BOR care au susţinut în primii ani după revoluţie FSN, FDSN, PDSR, ceea ce a fost ruşinos. O altă realizare, pe lângă reorganizarea Bisericii şi sprijinirea de construire de biserici şi mănăstiri, este "reconcilierea" cu Biserica catolică, deşi multor ortodocşi habotnici nu le convine, apropierea de catolicism a fost o realizare deosebită.
Ioana, Constanţa

Moştenirea spirituală a unui colaborator al regimului comunist? Măcar dacă ar fi făcut ceva să reformeze instituţia dogmatică şi anacronică care este Biserica Ortodoxă. Dar şi această şansă a fost ratată.
Dragoş

A fost un om de o smerenie deosebită, dar a fost umilit pe nedrept până în ultima clipă   Ana, Bucureşti

Eu cred că nu există tânăr român care să-l fi cunoscut pe Hristos şi să nu-l fi apreciat pe Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist. A fost un om de o smerenie deosebită, dar a fost umilit pe nedrept până în ultima clipă. Pentru mine este un sfânt, iar timpul va dovedi asta, nu e nevoie de articole, dovezi sau pledoarii.
Ana, Bucureşti

Moştenirea spirituală a Patriarhului suit la ceruri ar trebui cunoscută şi mărturisită de oamenii Bisericii, de cei ce cunosc efectul gândirii şi al credinţei sale. Noi ceilalţi, competenţi a destăinui doar impactul în conştiinţa publică a acestui om, adeverim că a fost un creştin autentic, modest şi credincios, cuminte, potolit la vorbă, aspru în credinţă, înnobilat de înţelepciunea anilor, înstrăinat de răutatea oamenilor. Părintele era un reper în agitaţia zilelor acestea, iar întreaga sa fiinţă ne obligă să nu ne luăm faţa de la Dumnezeu, pentru că nici El sa nu îşi ia faţa de la noi. Nu a avut carisma lui Ioan Paul al II-lea, dar nu a fost mai puţin o mângâiere şi o îndrumare pentru sufletele ce caută mângâierea şi îndrumarea. Prin asemenea oameni ortodoxia este încă vie, chiar dacă el e mort.
Sorin Mihai Militaru, Cluj

Dumnezeu să-l odihnească pe Preafericit! Noi, basarabenii, îi suntem recunoscători pentru sprijinul acordat la redeschiderea Mitropoliei Basarabiei.
Basarabean, Chişinău

Ştiu de la Geo Bogza că spre finele agapei care a încheiat înmormantarea precedentului Patriarh, după o prelungită discuţie despre SFINŢENIE, reprezentantul "stăpânirii" de atunci, Gogu Răduleascu, ar fi concluzionat: "Sfânt este poporul roman, căci ne rabdă, şi pe noi, şi pe voi." În această atmosfera şi-a început Patriarhatul I.P.S.S.Teoctist. Situaţia de astăzi "rămâne de văzut".
Ion Adrian, Bucureşti

Nu este frumos să vorbeşti morţii de rău dar Teoctistul "nostru" a preferat să colaboreze cu regimul comunist în loc să îşi apere enoriaşii   Cristian Dîrnu, Statele Unite

A fost un om ca toţi ceilalţi. Şi cum toţi oamenii sunt cu slăbiciuni nici el nu a fost mai presus. Am citit o carte în care am văzut că adevăraţii creştini şi-au dat viaţa pentru Mântuitorul lor. Nu este frumos să vorbeşti morţii de rău dar Teoctistul "nostru" a preferat să colaboreze cu regimul comunist în loc să îşi apere enoriaşii. Moştenirea spirituală a unui adevărat creştin nu este lăsată de un om. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o relaţie bună cu Creatorul, iar relaţia aceea se face personal prin recunoaşterea faptului că fiecare din noi este păcătos şi prin venirea la picioarele Mântuitorului. Probabil că pentru unii a lăsat un puternic impact asupra ortodoxiei române, dar cineva a spus ceva despre raportul Tismăneanu.
Cristian Dîrnu, Statele Unite

Prea Fericitul Teoctist, Patriarh al României pentru 20 de ani, a fost probabil cel mai remarcabil şi mai providenţial om la sfârşitul veacului XX şi începutul mileniului III. Văd că mai toţi comentatorii laudă relaţiile cu Biserica Romano-Catolică şi premiera întrunirii cu Sfântul Părinte Papa Ioan Paul II-lea, fără să ţină cont că e uşor să clădeşti relaţii cu cei cu care eşti în apropiere dogmatică. Prea Fericitul Teoctist a făcut însă mult mai mult. A clădit dialog şi relaţii inclusiv de cooperare socială şi dialog teologic cu cei care sunt consideraţi mai departe de Ortodoxie, cu Bisericile Evanghelice, Reformate Calvine, cu Consiliul Mondial al Bisericilor şi cu Conferinţa Bisericlor Europene, ca să nu mai vorbim de relaţiile de dialog cu religia Islamică prin diferite Comisii de Dialog Inter-Religios pe care le-a încurajat în spiritul păcii creştine. Nobleţea cu care a îndurat situaţiile care îl depăşeau omeneşte, şi faptul că avea o vorbă bună şi un cuvânt de încurajare pentru oricine, îl inălţau încă din viaţă la statura unui Patriarh peste vremi şi veacuri.
Mihail Brînzea, Bucureşti

Moştenirea este o Biserică Ortodoxă nereformată şi neadaptată cerinţelor şi problemelor Mileniului III cât şi multe semne de întrebare legate de preoţii care au colaborat cu fosta Securitate. Dumnezeu să-l ierte!
Gruia Toma, Canada

A fost patriarhul iubit al românilor dar nu a fost în Basarabia! Poate următorul!
Bucean, Chişinău

Dumnezeu să îl odihnească în pace! A fost un patriarh bun care a avut extraordinara abilitate de a păstra vie şi funcţională Biserica Ortodoxă în timpul regimului comunist. Când binecuvanta pe cap credincioşii la sfârşitul sljbelor transmitea har, pace şi bucurie.
Tatiana, Bucureşti

Cred că Patriarhul Teoctist nu s-a deosebit prea mult de clasa politică post-decembristă, cu un trecut colaboraţionist de care nu s-a căit niciodata   George, Cluj

Nu sunt ortodox, dar sunt român. Cred că Patriarhul Teoctist nu s-a deosebit prea mult de clasa politică post-decembristă, cu un trecut colaboraţionist de care nu s-a căit niciodata. Dumnezeu să-l ierte.
George, Cluj

Dispare un ultim simbol al compromisului cu comunismul. În vreme ce Karol Vojtyla se ridica împotriva abuzurilor din ţările comuniste, IPS Teoctist participa la petrecerile cuplului Ceauşescu dând un gir moral distrugerii şi opresiunii. Iar după 1989 în loc să se retragă în pacea monahală, a reapărut la câteva luni alături de o întreagă nomenclatură ce îşi schimbase peste noapte preferinţele şi trecuse de la ciocan şi seceră la cruce şi Biblie. Va ramâne un simbol viu pentru proverbul "mămăliga nu explodează", pentru compromisul de care suntem capabili ca naţie. Dumnezeu poate îl va ierta, dar în cartea de istorie va rămâne ca un om mic pentru o funcţie atât de mare.
Sorin Mihail, Canada

Nu poate fi trecut cu vederea omul care a atras cei mai mulţi tineri spre credinţă! Sunt unul dintre cei care au avut privilegiul de a fi lângă Sfinţia sa la sfinţirea unei biserici. Experienţă memorabilă, mai ales prin faptul că în confrmitate cu ritualul a rupt pâine şi a pus sare şi, după ce sfinţia sa a mâncat mi-a dat şi mie, unui copil neştiutor pe vremea aceea! Acum sunt un adolescent care respect credinţa şi pe sfinţia sa! Dânsul ne-a lăsat un mod de viaţă şi pagini de istorie cu evenimente aranjate ca de un adevărat trimis al lui Dumnezeu! Şi ce e cel mai important, prin mesajele sale periodice, a apropiat tinerii de Biserică!
Mihai, Boldeşti-Scăieni

Dumnezeu să-L ierte pe Înaltul Patriarh şi să ne facă parte de un conducător cel puţin la fel de luminat ca Înaltul Patriarh. Poate că ar fi bine - măcar în aceste momente - să reflectăm fiecare la propria moştenire spirituală pe care o vom lăsa după ce nu vom mai fi fizic pe acest pământ şi să încercăm să ne trăim viaţa raportându-ne la semenii noştri şi la eternitate, dezvoltându-ne spiritual fiecare în parte. Pentru mine personal Înalt Preasfinţitul Patriarh Teoctist a reprezentat un model, din multe puncte de vedere.
Vlad Bara

România a pierdut un om de o valoare excepţională şi o călăuză atât de necesară mai ales în vremurile de azi   Alex Mănăilă, Statele Unite

România a pierdut un om de o valoare excepţională şi o călăuză atât de necesară mai ales în vremurile de azi. Patriarhul Teoctist pe care am avut deosebita onoare de a-l cunoaşte personal, va ramâne întotdeauna în amintirea noastră. Dumnezeu să-i ţină sufletul în grija sa. Să-i fie ţărâna uşoară!
Alex Mănăilă, Statele Unite

Patriarhul Teoctist a reusit să aşeze ortodoxia la egalitate cu celelalte culte creştine. A fost cel care împreună cu papa Ioan Paul al II lea a început reunirea după aproape 1000 de ani a bisericii creştine. Dumenzeu să-l odihnească în pace!
Eugenia Vasilescu, Ploieşti

E o mare durere pentru creştinii români de pretutideni. Moştenirea Patriarhului Teoctist e de mare valoare spirituală pentru populaţia Basarabiei în renaşterea ei actuală. Să-fie tărâna uşoară, Amin.
Anton Popov, Republica Moldova

A vorbi de "moştenire spirituală" în cazul Patriarhului Teoctist sună pretenţios. Într-o Biserică anchilozată, subordonată puterii seculare, cu apetit politic destul de greu disimulat, infiltrată de servicii oculte, în care mistica este un fenomen periferic, despre ce impact al ortodoxiei (doctrină) se poate vorbi?   Alexandru Jecu, Bucureşti

A vorbi de "moştenire spirituală" în cazul Patriarhului Teoctist sună pretenţios. Într-o Biserică anchilozată, subordonată puterii seculare, cu apetit politic destul de greu disimulat, infiltrată de servicii oculte, în care mistica este un fenomen periferic, despre ce impact al ortodoxiei (doctrină) se poate vorbi? Cel mult se poate vorbi, în cazul Preafericitului, de marketing eclezial. Biserici la toată populatia, extinderea "aparatului" şi un ecumenism de conjunctură, că dă bine.
Alexandru Jecu, Bucureşti

Dumnezeu să-l ierte şi odihnească. Moştenirea spirituală este redusă, dată fiind degradarea morală, progresiva a BOR în ultimele decenii, pornind îndeosebi de la vârfurile ei. Impactul pozitiv este întâlnirea cu Papa Ioan Paul al doilea, în speranţa creştinească a reunificării cu Biserica de la Roma.
Adrian Ardelean, Bucureşti

Este o mare pierdere pentru ortodoxia română. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a adus cetăţenii României mai aproape de casa Domnului şi mai ales de Religie. A adus cuvântul lui Dumnezeu mai aproape de oameni, indiferent unde au fost ei. "Dumnezeu să-l odihnească-n pace".
Alexandru Cotarcă

Cel mai simplu răspuns: citiţi raportul Tismăneanu.
Emanoil, Statele Unite

Este o mare pierdere pentru românii ortodocşi, şi în general pentru România dar şi pentru întreaga lume ortodoxă   Cristian, Canada

Este o mare pierdere pentru românii ortodocşi, şi în general pentru România dar şi pentru întreaga lume ortodoxă. Sunt multe realizări spirituale legate de numele Patriarhului Teoctist. Chiar dacă în ultimii ani ai comunismului nu a putut opri dărâmarea a 26 biserici, totuşi s-au construit enorm de multe (de ordinul sutelor)lăcăşuri/biserici/mănăstiri ortodoxe în România dar şi în diaspora, dar şi aşezăminte pentru oamenii neajutoraţi. Dialogul cu Biserica Catolică a culminat cu vizita Papei Ioan Paul al doilea la Bucureşti şi apoi cu vizita Patriarhului la Vatican. Sunt repere de neuitat. Poate că dialogul cu Biserica Unită cu Roma (greco-catolică) nu s-a finalizat încă, dar nu cred că este numai din cauza ortodocşilor.
Cristian, Canada

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Prea Fericitul Patriarh Teoctist! După cutremurul din 1977, a murit Patriarhul Justinian; după cutremurul din 1986, a murit Patriarhul Iustin; acum, în timpul acestei secete cumplite, ne părăseşte Patriarhul Teoctist. Moştenirea spirituala a PF Sale este că a ştiut să se retragă atunci când, în 1990, a fost contestat, dar şi aceea că, întâlnindu-se în România cu Papa Ioan Paul al II-lea, a dat un semnal de împăcare a Bisericilor Ortodoxe şi Catolice. A fost un patriarh bun, blând şi iertător părinte. Dorim ca viitorul patriarh sa îi urmeze exemplul.
Aurel Matei, Sibiu

Patriarhul Teoctist a fost şi va rămâne un personaj controversat. Relaţia cu fostul regim încă de la instaurarea din 1947 nu poate fi trecută cu vederea. La fel cum nu poate fi neglijat nici aportul său deschiderea ecumenică a BOR, cea mai profundă dintre toate bisericile ortodoxe. Această deschidere a culminat cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea în urmă cu opt ani. Sub patriarhatul său s-a construit mult, însă nu întotdeauna acest proces a fost controlat. Cazul Tanacu este doar un exemplu din ceea ce înseamna efectele unui control ineficient al dezvoltării. Este un moment cheie în dezvoltarea ulterioară a societăţii româneşti.
Nicolae Drăguşin

A fost un patriarh al "cantităţatilor": atâtea şcoli teologice, atâtea mănăstiri, atâţia preoţi, atâtea botezuri. Calitatea a lăsat de dorit. Să vedem ce ne aşteaptă în viitor. Dumnezeu să îl ierte!
Carmen, Cluj

Marele Patriarh Teoctist va lăsa o moştenire spirituală reprezentând sacrificiul moral şi spiritual în lupta dintre bine şi rău   Romeo Iulian Ciocănea, Botoşani

Marele Patriarh Teoctist va lăsa o moştenire spirituală reprezentând sacrificiul moral şi spiritual în lupta dintre bine şi rău. Prea Fericitul Părinte a încercat în felul lui, luând asupră-i păcatul compromisului între bine şi rău, în crezul lui de nezdruncinat de a pune la adăpost credinţa creştin ortodoxă. Dacă a reuşit sau nu, dacă a greşit sau nu, doar El Atotputernicul poate judeca. Ramâne însă de văzut dacă dupa Teoctist nu vor începe lupte intestine la fel ca după moartea lui Tito.
Romeo Iulian Ciocănea, Botoşani

Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească! A făcut ce a ştiut el mai bine pentru BOR.
Marga, Bucureşti

Nu ştiu dacă vreun politician, om de stat sau personalitate publică a fost vreodată aprobat în unanimitate. Personalităţile puternice sunt de multe ori contestate puternic. Patriarhul Teoctist a fost un lider spiritual incontestabil. În timp ce mulţi alţi lideri spirituali ai ortodoxiei au fost schimbaţi de multe ori (nu se pune problema infailibilităţii ierarhilor ortodoxşi), IPS Teoctist a reuşit să menţină sprijinul celorlalţi lideri spirituali de-a lungul timpului, ca urmare el pastrând exactitatea dogmatică de rigoare. În condiţiile astea ce spun alţii şi alţii care oricum nu urmează doctrina riguroasă ortodoxă iese deja din context.
Cicero Limberea, Statele Unite

Nu ştiu dacă va mai fi cineva capabil să îi ia locul Patriarhului Teoctist. Avea aşa o prestanţă unică, de adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Mare păcat şi ruşine celor care îl împroaşcă cu noroi. Dumnezeu să îl ierte.
Daniel, Piteşti