|
Trebuie retrase trupele românești din Irak? | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Consiliul Suprem de Apărare a Țării a respins propunerea PNL de retragere a contingentului românesc din Irak, aprobând însă o reducere a numărului militarilor staționați în această țară. Președintele Băsescu, care nu fusese informat în prealabil de propunere de către premierul și liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, a respins-o categoric încă înainte de ședința CSAT, acolo unde doi miniștri PNL, Mihai Răzvan Ungureanu și Sebastian Vlădescu, l-au sprijinit pe șeful statului. Prmierul Tăriceanu insistă că trupele trebuie retrase și propune convocarea unui referendum pe această temă. A fost corectă decizia CSAT? Ce efecte politice pe plan intern va avea această divergență dintre Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu? Dincolo de dezbaterea privind retragerea trupelor române din Irak, rămân în discuție incoerențele de politică externă ale factorilor de decizie de la București și care ar putea pune la îndoială credibilitatea externă. Pe de altă parte, acest joc poate sugera o dublăa împlinire a politicii externe românești: în același timp față de partenerii europeni (prin acțiunea girată de Prim-Ministru) și față de NATO (prin reacția Președintelui). În fond, cei doi s-au întâlnit "întâmplător" într-o cursă din direcții diferite cu elicoperele la Târlișua pentru a satisface același scop nobil. Președintele Băsescu, disperat că i se dărâmă axa Washington-Londra -București, a convocat CSAT, și a învins. Nu se fac referendumuri în politica externă pe domeniu militar. Deciziile militare le iau politicienii, nu poporul. Statul spune, militarul dispune. Cei din IRAK sunt militari de carieră. Momentan nu vor fi efecte politice interne, doar vorbe, vorbe până la 01-01-2007. Va urma masa, felicitările și dansul, după care se va trage linie, urmând decontul anului politic 2006, cu sau fără alegeri anticipate. Dacă soldații care se află în Irak au plecat voluntar, de ce au nevoie de un "tătic" grijuliu să îi aduca înapoi? Cred că au trecut de destule examene medicale din care să rezulte că știu ceea ce fac și ce risc își asumă. Poate e o problemă financiară sau ... cine știe? Îl felicit pe premierul Tăriceanu și PNL-ul pentru decizia de a susține retragerea trupelor din Irak. România nu mai trebuie să apere interesele americane în Irak. Americanii își bat joc de noi. Cazul Teo Peter nu trebuie uitat niciodată! Nici amestecul ambasadorului american în treburile interne ale României. Să se organizeze un referendum, sau măcar să fie întrebat parlamentul și va vedea Băsescu că a făcut o mare eroare. Decizie absolut corectă. Înainte de a întreprinde asemenea pași, România trebuie să se consulte / să avertizeze, pe canale diplomatice, partenerii externi. Asemenea decizii nu se anunță în conferințe de presă decât după ce s-a convenit în prealabil cu partenerii interni și externi. Din dorința de a-și mări popularitatea, Premierul Tăriceanu a greșit și, mai grav, dacă a fost și consiliat de cei apropiați, atunci și aceștia dovedesc lipsă de loialitate și incompetență. În orice țară civilizată, o asemenea atitudine duce automat la demisia / destituirea guvernului respectiv. Populația nu trebuie incitată, ci trebuie corect informată înainte de a fi consultată prin sondaje de opinie. Dezacordul dintre Președinte și Premier într-o problema cu implicații externe denotă iresponsabilitate. Promisiunile făcute e necesar să fie îndeplinite. E un mod de a arăta caracterul unui popor. Am multe reproșuri la adresa lui Tăriceanu, dar, având în vedere că țara o conduce, nu președintele, ci prim ministrul, și dacă acesta consideră că eforturile materiale și pierderile umane nu merită efortul de a fi "aliații" americanilor (nu cred că s-a făcut vreun efort financiar sau de altă natură din partea administrației Bush, pentru a îndreptăți termenul de aliați, nici acum și nici cu ocazia războiului din Iugoslavia; cred, mai repede că Bush se folosește de liderii de la București, care se pornesc să latre odată cu șeful) logica spune că, atâta timp cât efortul nu poate fi susținut, trebuie renunțat la el. Nu sunt bani pentru sănătate, învățământ și educație, pensii și salarii decente, dar avem bani și vieți de pierdut pentru a ne gudura pe lângă alții, în speranța că ne vor băga și pe noi în seamă. Politicienii care dau lecții de morală și onoare, să se ducă voluntari acolo și să moară pentru interesele SUA! Dacă propunerea prim ministrului este una sinceră, dezinteresată de creșterea în sondaje, pentru a fi retrase trupele armatei române din Irak, este vrednică de apreciat și de luat în seamă, știindu-se clar că prezența noastră acolo este una pur simbolică, de cobai, murind soldați români nevinovați. Premierul Tăriceanu, în opinia mea, este cel mai serios și perseverent prim-ministru de la revoluție încoace. Mi se pare caraghioasă atitudinea Președintelui Băsescu, lovindu-l pe Tăriceanu sub centură, atât la radio și Tv, pentru că are curajul să vorbească liber despre unele propuneri și proiecte naționale. Cred că Băsescu în opinia și dorința sa, are nevoie de un prim ministru tip-marionetăa, ca de exemplu Theodor Stolojan, care să dea din cap, ca un papagal, să-i spună toată ziua: să trăiți șefule suprem, nu voi ieși din cuvântul dvs, fără identitate și personalitate morală și politică. Dacă conglomeratul politic CDR a ajuns la faliment din pricina lui Băsescu și a PD, Alianța DA ar putea avea aceeași soarta, făcând loc din nou foștilor comuniști adunați în PSD, să revină din nou la putere. Ar fi o greșeală de neiertat, atribuita lui Boc și Băsescu! Cred că CSAT ar trebui să aprobe întoarcerea soldaților români acasă până la 1 ianuarie 2007. Pe plan intern și internațional, România nu are ce pierde. Are de câștigat cruțarea de vieți omenești! Mai puțin contează reacțiile ambasadorilor Marii Britanii sau SUA. Și ei la rândul lor sunt niște marionete ale șefilor lor politici. Nu. Rămânem fără onoare. Vrem protecția NATO, dar când e nevoie de no, ,din interese politicianiste, întoarcem spatele. Am doi prieteni, angajați voluntar în Irak. Am discutat cu ei despre ceea ce implică viața de militar voluntar în Irak. Ambii mi-au spus că o duc mult mai bine acolo decât în unitățile militare din România (cu excepția unui anume risc), le place ceea ce fac și, mai presus de orice, sunt plătiți foarte bine. În opinia mea, propunerea D-lui Tăriceanu pentru retragerea trupelor din Irak reprezintă o chintesență a mizeriei morale și a cinismului atât de raspândite în societatea noastră. Din punct de vedere strict uman, ideea că ar trebui să lăsăm Irakul să fie distrus de forțe și mai distructive decât comunismul din România deoarece se pun în pericol viețile unor români este de un cinism greu de egalat. Daca nu îți pasă de oamenii din afara României, cum pot crede că îți pasă de cei din interior, adică de români? Pierderea Irak-ului pentru democrație și o viață decentă ar atrage imediat mutarea frontului în Balcani, unde ultimele țări creștine se învecinează cu primele țări musulmane. Costul ar fi imens, fără a mai pune la socoteală că toți ar ști că românii sunt singuri: nici un aliat nu s-ar putea încrede în ei. Neseriozitatea clasei politice românești, faptul că interese meschine de gașcă îi determină sa acționeze contrar intereselor naționale (fiindcă e vorba de credibilitatea externă a țării), demonstrează că deși fizic este vorba de alte persoane, Liberalii au rămas așa cum i-a descris Eminescu: "Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul?/De ai crede că viața-i e curată ca cristalul/Vezi colo pe urâciunea, fără suflet, fără cuget, cu privirea-npăroșată și la fălci umflat și buged...". Dacă actuala Coaliție ar fi câștigat alegerile cu o platformă electorală în care ar fi fost înscrisă și "retragerea trupelor din Irak", ar fi fost de înțeles (vezi cazul Zapatero), dar așa se vede clar: "cei mâna pe ei în lupta". Dl. Tăriceanu, din nefericire pentru noi, a ramas același..."manechin de APACA". La așa țară, așa politicieni!! Nu, propunerea PNL nu trebuie aprobată și cred că votul din CSAT va fi în sensul dezavuării acestei propuneri. Da, conotația de politica internă este evidentă: PNL se pare ca a început să crească în unele sondaje, ca și alte partide stă cu gândul la alegerile anticipate și pentru că vrea un scor mai bun apelează la manevre populiste. Sunt sigur că Președintele Băsescu îi va aduce "la ordine" în ședința CSAT, dar gestul Liberalilor va rămâne ca un punct rușinos în istoria lor politică. Asta nu se uită de către partenerii externi, iar sprijinul politic extern pentru ei va avea de suferit în viitor; iar de multe ori sprijinul politic extern este de mare importanță pentru un partid politic sau altul. E o propunere dictată nu de interesul țării (care ne cere să păstrăm trupele alături de cele ale aliaților) ci de vrajba dintre Tăriceanu și Băsescu. Timp de 60 de ani am tânjit dupa alianța cu SUA și acum premierul vrea să-i dăm cu piciorul! Mi se pare penibil și ridicol. România nu are nimic de câștigat din alianța cu SUA care își urmărește cum este normal propriile interese. Sunt convins că în cazul unui atac din răsărit asupra României ajutorul din partea marelui licurici, se va limita la proteste cu jumătate de gura. Cei care cred ca SUA și Marea Britanie nu au altă grijă decât securitatea României ar trebui să știe că aliații Cehoslovaciei și Poloniei nu s-au grăbit să intre în război când cele doua țări au fost atacate de Germania și URSS. Cauza a tot ce se întâmplă este declanșarea fobiei terorismului internațional. După încetarea "războiului rece" a apărut necesitatea unei noi forme de frică , pentru că oamenii sunt , de fapt, conduși prin frică. Eu nu prea cred în terorism , ca fenomen, nu că aș nega actele teroriste, iar dacă astăzi militarii români sunt în Irak este din cauză că și-au asumat benevol responsabilitatea, prin intrarea României în NATO. Nu pot să fiu de acord cu războiul și cu jertfele, adesea inutile, dar nu cred că România ar mai putea schimba ceva în acest sens, mai ales că este în pragul aderării la UE. Prietenia cu SUA este necesară în acest moment, iar această prietenie se bazează pe acordurile internaționale semnate. Nu cred că propunerea este una care ar avantaja Romania cel puțin pe moment. Substratul politicii interne este evident. Această decizie este, după părerea mea, apogeul conflictului dintre Tăriceanu și Băsescu. Legal, nu Premierul Tăriceanu trebuia să propună lucrul acesta, și în nici un caz în BNP al PNL. În altă ordine de idei, trebuie menționat încă o dată că noi nici nu trebuia să fim prezenți acolo! NU ESTE RĂZBOIUL NOSTRU, stimați domni de la putere! Dacă PSD-ul a făcut o prostie, aceasta nu trebuia perpetuată! Cred că la mijloc sunt prea multe interese. Cunosc foarte bine un militar care a participat la o misiune în Irak și știu ce înseamnă să nu închizi ușa trântind-o atunci când se întoarce în țară. Nu cred că cei care merg acolo o fac "pentru patrie", cel puțin nu toți. Ca să nu mai spunem de ordinele miniștrilor apărării care se bat cap în cap cu legi și care anulează anumite drepturi materiale (specificate în lege ca fiind duble). Fără a avea dreptul să se ascocieze pentru a da în judecată ministerul sau ministrul, acești oameni continuă să cotizeze dacă e cazul doar pentru a câștiga câțiva bani în plus. Un salariu de "căpșunar" în Spania nu implică totuși stresul din Irak sau Afganistan. Consider că oamenii ăștia trag din greu nu pentru războiul Irakului, al NATO sau al României, ci doar pentru "războiul" politic dus la extrem de oameni care deschid gura când și cum au chef, beneficiind între timp de tot confortul cabinetelor și al mașinilor luxoase, musai dotate cu aer condiționat. M-am săturat sincer de toate declarațiile și scrisorile deschise și de lipsa educației din clasa politică. Oare nu știu guvernanții că dialogul implică 2 persoane? 1)Nu, propunerea de retragere nu ar trebui aprobată din următoarele motive: Este regretabil că domnul Tăriceanu înțelege să continue ofensiva asupra Președintelui Băsescu, începută simbolic la jumătatea podului, cu o mișcare care are profunde implicații simbolice la nivelul politicii externe. Gestul d-lui Tăriceanu este necugetat, atât din punct de vedere al mesajului pe care îl dă partenerilor din coaliție în general, și Statelor Unite în particular, cât și din punct de vedere electoral. Domnul Tăriceanu uită că electoratul PNL este unul deosebit, format în special din intelectuali și întreprinzători, care vor observa cu siguranță modul nepotrivit și neprofesionist în care a fost făcută această propunere. O eroare. Aștept cu nerabdare sondajele... de peste 3 luni. Comparativ cu cele de azi. 1. Părerea mea este că nu ar trebui aprobată propunerea P.N.L. 1) Politica externă nu este atributul vreunui partid. Opiniile sunt împărțite. Cei cu calculator și Internet, oameni cu o situație materială bună, consideră retragerea trupelor române din Asia, o greșeală, o gafă politică, în timp ce aceia care stau pe la cozi la medicamente, cei cărora nu le ajung banii de pâine sau pentru traiul zilnic, consideră că trimiterea unităților militare în afara granițelor a fost o mare greșeală. Am fost mințiți mereu de "aliați", că vom participa la reconstrucția, ba a Iugoslaviei, ba a Irakului sau a Afganistanului. Să nu uităm că Iliescu, dar și Constantinescu au încălcat Constituția când au trimis trupele în misiuni de luptă în afara granițelor. Pentru asta s-a făcut Referendum și a fost modificată în octombrie 2003 actuala Constituție. De ce nu vorbește nimeni de COSTURILE ACESTEI AVENTURI, costuri care le suportă toți românii în egală măsură. Poate că retragând trupele din Asia, se vor găsi bani și pentru educație și pentru pensii și pentru sănătate. Popoarele Asiei să-și găsească singure calea. Noi nu suntem jandarmi. Nu nu avem ordine la noi acasă, dar vrem s-o facem la alții. Nu ne-ar fi rușine? Cândva tot s-ar fi retras! Sau ne mutăm cu toată țara în Irak ca să nu se supere "aliatul". Acum sau peste 2 ani, sau peste 10 ani s-ar fi purtat exact aceeași discuție. Ei, dar dacă "aliatul" ne-ar fi trimis acasă, am fi fost fericiți și mulțumiți ca un cățeluș mângâiat pe nas. Istoria omului e plină de războaie începute cu minciuni care ascundeau adevăratele interese în joc. Democrația vine din interiorul unui popor (vezi țările ex comuniste unde democrația a venit mai mult sau mai puțin, dar a venit fără ajutorul bombardări inteligente). Armata română are o lungă stradă de parcurs pentru a putea intr-adevăr juca un rol pe arena internațională. Cu TAB 70, AKM 47 și instruire nu la înălțimea standardelor NATO nu se merge nicăieri. În cel mai bun caz se face o plăcere unei clase politice și se obțin un pic de grade militare în plus pe epoleți pentru cei care nu au încercat niciodată ce înseamnă un proiectil de RPG împotriva unui TAB. România nu a intrat în Cehoslovacia în 1968. De ce a trebuit să mearga în Irak? Cine a obținut avantaje din acest gest? România trebuie să rămână alături de aliatul ei cel mai de nădejde, SUA, fiindcă altfel va cădea din nou în brațele "batrânei Europe" care nu ne-a vrut și nu ne vrea nici acum. Să nu ne ascundem dupa degete, România a intrat în NATO și va intra, acum, chiar în UE datorita presiunilor SUA și nu bunăvoinței partenerilor europeni. Gestul Premierului Tăriceanu dovedește încă o dată diletantismul politicii românești, lipsa unui proiect politic temeinic, asumat în urma unei dezbateri publice autentice de majoritatea populației și, prin urmare, imposibil de a mai fi modificat de indispozițiile cuiva sau manipulat de o manieră dâmbovițeană. Nu putem fi luați în serios de alții câtă vreme nu ne luăm noi înșine în serios! România are o tradiție de schimbare radicală a poziției înainte de rezolvarea unui conflict în care s-a angajat. Domnul Tăriceanu nu face decât să fie consecvent acestei tradiții. Mă întreb de aceea de ce se supără românii când nu sunt luați în serios de către comunitatea internațională? România ar trebui să-și retragă trupele din Irak la sfârșitul acestui an. Am ajutat destul SUA (și Irakul) la repararea acestei mari gafe a administrației Bush. Să nu uităm că atacul asupra Irakului nu are nici o bază legală, nu a fost susținut de ONU sau NATO, iar motivarea originală s-a dovedit complet falsă. Când tot mai multe state își retrag trupele de ocupație din Irak, România va trebui să le urmeze. Altfel ea va fi din nou "de partea cealaltă", adică acolo unde nu are ce căuta. Cu excepția cazului când capitala României se află la Washington. Este cel puțin imoral să participi doar la beneficiile aduse de NATO, nu și la obligații. O astfel de măsură ar confirma imaginea de trădare din partea poporului român atribuibilă și de această data clasei politice. Motivele invocate existau și la trimiterea trupelor, deci dacă am fi avut verticalitatea să nu trimitem inițial trupe, era o comportare etică și responsabilă. Nu cred că propunerea PNL ar trebui aprobată, fiind o greșeală pe care România nu dorește să o facă. Cred ca propunerea are următoarea conotație de politică internă: erodarea poziției șefului statului, dorită de grupuri de interese unite. Cred că aceste grupuri se simt amenințate de activitatile Justiției (sprijinite de Traian Băsescu) în elucidarea unor cazuri mari de corupție. S-a făcut prea mult caz pe marginea acestei propuneri. Pare normală și doar anumiți factori încearcă să o transforme într-o "vendetă" politică. O să mai discutăm pe marginea acestei teme și când oamenii or să moară pe capete, absolut inutil (nu cred în prezența noastră în Irak, dar cred în prezența în Afganistan). Vreau ca această propunere să fie dezbatuta public. Mă dezgustă toți antiamericanii, însă trebuie recunoscut eșecul politicii americane în Irak. Mai mult, Italia, Ungaria, Polonia și Bulgaria și-au retras trupele. Își poate permite o țară precum România să rămână cu trupe într-o țară sfâșiată de război civil? Decizia de la vârful PNL e salutară și poate provoca o reală dezbatere. Chiar așa - s-a sculat Tăriceanu (fără un minim de acord de partid/dezbatere etc., ca să știm și noi) că vrea să schimbe politica externă. Și ce? Nu suntem în țara loviturilor de stat, de media, de ce vreți? Nimic nu te mai surprinde. De data asta doar media. Este o propunere populistă, iresponsabilă și foarte gravă. Răzgândirile lui Tăriceanu pot fi de înțeles in plan intern, după întâlnirile cu cercurile de interese, dar în plan extern, ne discreditează complet. Politica externă nu se face umoral, de pe o zi pe alta. Există proiecte care trebuie susținute pe termen lung, chiar dacă nu ne mai convin pe moment. Principiile și verticalitatea nu sunt apanajul lui Tăriceanu, dar ar trebui să se abțină măcar în plan exern. Iar argumentul că tot mai multe state europene se retrag din Irak este ridicol. Adică noi ne reorientăm politica externă dupa alegerile din Italia? Chiar dacă ar avea toată simpatia pentru comuniștii din guvernul Prodi, Tăriceanu nu poate schimba macazul politicii externe a Romaniei doar pentru că a observat (cam tardiv, de altfel) că europenii se cam retrag din Irak. Romania începuse să devina credibilă în plan extern, să minezi acest efort numai dintr-o rivalitate stupidă cu Președintele este un act infantil și iresponsabil. Nu! Cred că politica în prevenirea terorismului nu-și are rostul și nici menirea unei decizii lipsite de profesionalism. Mai mult, cred că Guvernul Tăriceanu ar trebui să gândească rațional în această privință și să nu greșească ca cei din Spania acum 2 ani. Felicităm grija d-lui Tăriceanu pentru finanțe, dar este recomandabil să nu uite că terorismul nu sunt basme de adormit copii. Hotărârea prim ministrului mi se pare pripită și sfidătoare față de aliatul puternic - Statele Unite - sub a cărui umbrelă ne place să ne lăudăm că suntem protejați. Pripită, pentru că nu au fost luate în calcul efectele pe plan diplomatic și militar cu NATO pe care le va avea un astfel de gest. A nu se uita că nu PNL-ul a expediat trupe în Orient ci Parlamentul României la propunerea Președintelui României și ca urmare a solicitărilor venite de la cei aflați în stare de beligeranță în Orient. De asta ar trebui să-și amintească și cei care clamează neparticiparea armatei pe teatre de operațiuni în afara frontierelor țării noastre. Invocarea economiilor care s-ar face prin acest gest este de asemenea o probă de neseriozitate; nu acolo se risipesc banii alocați armatei și dacă ministrul apărării este curios sa ștte ce se face în general cu sumele alocate apărării, să răsfoiască presa din ultimele luni și va afla răspunsul. Victime în Orient? Este dureros că români mor departe de țara lor, dar pentru cine nu știe, sau se face că uită, este bine să li se reaminteasca faptul că toți, dar absolut toți militarii plecați în misiune în strîinătate, nu pleacă la ordin ci ca urmare a unui consimțământ absolut voluntar, știind la ce se poate aștepta acolo. Poate la Cotroceni sau în Parlament se vor găsi voci ceva mai realiste care să gândească de doua ori înainte de a lua o astfel de hotărâre. Amatorism, aroganță, lipsă de profesionalism și chemare pentru politică. Toate la un loc se numesc TĂRICEANU. Înconjurat de cercuri de interese, eșuat ca politician (vezi sondajele) acest om suferă de sindromul Ceaușescu, adică luptă până duce PNL și din păcate și România de râpă. Să dormi și să te scoli noaptea spunând că vrei să retragi trupele din Irak mi se pare infantilism,amatorism. România și-a asumat un angajament în cadrul coaliției conduse de SUA. Trupele românești trebuie să stea în Irak atâta timp cât conducătorul coaliției își menține trupele. Apelul la sentiment în detrimentul rațiunii pentru atragerea simpatiei populare nu e nouă. A făcut-o Gerhard Schroeder la precedentele alegeri din Germania prin opoziția față de războiul din Irak, câștigându-le, deși rezultatele economice și politice nu-i mai recomandau un nou mandat, o face acum PNL, prin vocea liderului sau pentru retragerea trupelor românești din zona de conflict irakiană. Ceea ce probabil se urmărește este amorsarea căderii libere de popularitate în care se afla PNL și în special Călin Popescu Tăriceanu. Sigur că orice dezbatere de idei este productivă, însă strategia PNL este nesatisfăcătoare din simplul fapt că se conturează prin opoziție față de PD. Acest lucru inspiră mai curând căutarea unei rivalități pe toate planurile cu PD, după modelul acțiune - reacțiune și mai puțin originalitate în abordarea unor probleme sensibile, precum cea a prezenței trupelor românești în zonele de conflict. Toți știu că în caz de război, când ești de partea cuiva, suporți consecințele, oricare ar fi ele. Noi trebuie să ne onorăm angajamentele față de aliații anglo-americani și să mergem până la capăt, cât va fi nevoie, indiferent de inerentele greutăți. Chiar daca ar avea o conotație politică, aceasta devine derizorie. | LEGĂTURI Trupele românești în Irak și Afganistan20 Iunie, 2006 | Forum | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||