BBC Homepage BBC News BBC Sport  
Pagina principală
 
Prima Pagină  
       
Anii '30
   
Anii '40
         
Anii '50
   
Anii '60
   
Anii '70
   
Anii '80
   
Anul 1989
   
Anii '90
   
Anii 2000
     
Contactați-ne
Anii '30 Anii '40 Anii '50 Anii '60 Anii '70 Anii '80 Anul 1989 - Revoluția Anii '90 Anii '2000
   
 
"În România, în anii '70, când auzea cineva că am lucrat la BBC, imediat mă întreba - Cine era Bazaganov și cine era Minciunin ?"
Liviu Cristea, redactor BBC 1939-1971
 

În anii '50, în România s-a instalat teroarea comunistă și odată cu ea, accesul oamenilor la informațiile corecte și complete din Occident a fost tăiat.

Pentru milioanele de oamenii care trăiau în
spatele sârmei ghimpate, BBC-ul era printre puținele surse de informație, într-un timp în care adesea plăteai cu libertatea ascultarea posturilor străine și răspândirea știrilor transmise de acestea. BBC-ul a încercat și în aceste condiții să-și ducă la îndeplinire misiunea, ținându-și ascultătorii la curent cu ce se întâmpla în lume. În decembrie 1951, pe data de 28, Regele Mihai transmite de la microfonul secției române un mesaj de Anul Nou. Nu a fost vorba însă doar de simple urări. Regele Mihai a explicat pentru prima oară, la microfonul BBC-ului, împrejurările în care a fost forțat să renunțe la tron. Fotografia din dreapta este din colecția lui Liviu Cristea, care a păstrat și documentul original citit în acea zi de fostul suveran.

Ion Rațiu Pentru a aduce un zâmbet pe fețele oamenilor bântuiți de imaginile lui Stalin, Gheorghiu Dej și Ana Pauker, în emisiunile în limba română au fost transmise în anii '50 o serie de 92 de conferințe satirice, realizate de Mircea Stoe. Seria se numea "Bazaganov și Minciunin" și s-a bucurat de un succes enorm.
Un ascultător fidel al BBC-ului, Octavian Iliescu își amintește încă de aceste emisiuni, care ironizau dogmele propagandei comuniste. "BBC-ul prezenta, dacă nu mă înșel, vineri seara, Academicienii Bazaganov și Minciunin. Era o emisiune plină de umor în care se luau peste picior toate gogoșile pe care propaganda sovietică le răspândea. Era vorba de un lider albanez, botezat Techir Balamucul ceea ce pentru noi, românii era o asociere plină de haz".

Iată câteva fragmente din seria "Bazaganov și Minciunin".

ȘTIRI DIN R.P.R

Noi, academicienii Bazaganov și Minciunin, oameni de știință emeriți, am primit invitația Guvernului RPR de a sbura la București ca oaspeți ai noii orânduiri. La 1 Decembrie am sosit la aeroportul Băneasa. Minunat împodobită este această gară aeriană și am remarcat în special două flamuri uriașe cu chipurile lui MARX și ENGELS scuturând bărbile în bătaia vântului. La aeroport erauGheorghe Gheorghiu-Dej prezenți înalții demnitari ai noului regim și privindu-i, cugetam cum spre deosebire de trecut, popoarele conlocuitoare din RPR au acum nelimitate posibilități de afirmare, fiindcă din Secretarii CC al PMR-ului, 70% sunt străini, unii chiar cetățeni sovietici, atât de temeinic a fost biruit șovinismul. Lucru curios, noi nu întâlniserăm încă pe tovarășa ANA LIFTA, această LA PENSIONARIA a RPR-ului, și am șoptit lui SBANGHIU VREJ, venit să ne salute: e frumoasă ANA LIFTA? – E frumoasă nevoe mare, răspunse VREJ și imediat o recunoscurăm. Avea o freză tăiată scurt și un fel de moț care îi venea foarte bine, că îi acoperea jumătate din față. Ne-am dat imediat seama de ce poporul român îi nutrește sentimente atât de puternice, sau cu o expresie românească nou învățată: îi poartă zâmbetele. Fiind în RPR de ziua alegerilor pentruAna Pauker Sfaturile Populare am observat cum cetățenii se prezentau la urne cu entuziasm. La Sarichioi și Jurilofca lipovenii votează cu avânt și declară, sorbind din ochi portretele lui MARX și ENGELS: "cum să nu-i votăm, că-s lipoveni de-ai noștri". Ingenioși mai sunt acești lipoveni și știți cum numesc ei COLȚURILE ROȘII, unde sunt expuse portretele lui MARX, ENGELS și LENIN? Ei bine, SFATUL BĂRBILOR.

De Anul Nou, marele PARDON a adresat o urare poporului român. Și ce frumos a mai urat! În a doua jumătate a veacului comunismul va isbândi pretutindeni. Portretul lui STALIN spânzurat va fi pe tot globul. Că Marele Cârmaciu nu slăbește din ochi pe români de acolo, din zidurile dragi ale Kremlinului. Suntem de neînvins, tună PARDON în microfon și milioane de români se întrebau cu bucurie: UN REGIM CU PARDON ÎN CAP CÂT VA DĂINUI?

ZILE DE MAI

Iată-ne la 1 mai la Moscova, când poporul privește cu speranță la mausoleu, unde stau în balcon conducătorii comuniști. Tot așa în balcon stătea și tovarășul Stalin și acum e înăuntru. I.V. Stalin a înfruntat cu bărbăție toate încercările și chiar moartea l-a lăsat rece. (...) La defilarea de 1 mai a făcut o bună impresie un car alegoric cu proști simbolizând viața norodului înainte de revoluție. Iosif V. StalinTrec muncitori cu pancarte. O pancartă grăiește: "Lenin – Întemeietorul, Stalin – Continuatorul, Malencov - Lichidatorul", și cu litere mai mici, "trecutului". Muncitorii de la fabrica "Mătura Roșie", pe rusește "Kraznîi Măturoi", defilează măturând piața cu produsele lor. Trec eroii muncii socialiste, stahanovista Galina Fufa, rihtuitoare la fabrica de încălțăminte "Boscorod" din Crematorsc, care economisește atâta piele încât trei zile pe lună lucrează din pielea ei, fără a mai cere la magazie; stahanovista Venera Cașcavalova de la fabrica "Cașul lui Lenin", care a reușit să facă o mare brânză în cinstea lui 1 mai; stahanovistul sakîz, Halim Alvița, fruntaș în secolul părului, lucrând la frizeria "Barba lui Engels" și bărbierind în contul lui 1958; Oleg Mușuroi, mulgător emerit, venit la paradă direct din producție, de la coada vacii, cum se zice în limbaj zootehnic; tânărul Modest Pitulici, care va pleca acum la virgine și înțelenite, pământuri de acest fel din răsăritul îndepărtat, și câți alții. Măreața paradă se încheie cu defilarea unui avion de bombardament cu reacție care poate nimici instantaneu un oraș imperialist și este astfel vopsit încât de pe sol pare un porumbel al păcii. La minunata sărbătoare a poporului sovietic au venit numeroși oaspeți de peste hotare, ca RP Chinezii Ciu Fu Nam și Mu Ma Lui, RP Mongolul Tsepupenbot, japonezul Hidoși Omida, RD germana Diana Franzbranntwein, austriacul Skurt Schnitzel, grecul Nikos Rahitis și românca Stela Moghioroș.

La începutul anilor ’50, se bucură de audiență și „Scrisoare din Londra”, rubrică de analiză politică românească și internațională, ținută de Ghiță Ionescu, ziarist, istoric, economist și politolog. Lucru confirmat de chestionarele completate de cei care izbuteau să fugă din România comunistă. Pentru o rubrică la radio, „Scrisoare din Londra” a avut o viață foarte lungă (iunie 1950 – august 1955). Emisiunile lui Ghiță Ionescu erau transcrise de Agerpres iar textele lor, care purtau mențiunea „Strict confidențial” erau distribuite conducerii de partid. Uneori, însuși prim-secretarul comuniștilor din România, Gheorghe Gheorghiu-Dej făcea observații personale pe marginea textelor difuzate de BBC. Așa s-a întâmplat, de exemplu, cu ocazia Festivalului Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, organizat la decizia Moscovei în capitala României, între 2 și 16 august 1953.

Ghiță Ionescu, pornind de la felul în care a fost reflectat evenimentul în presa occidentală, a vorbit critic despre acel festival propagandistic într-o emisiune din 19 august. „Impresia aceasta de bogăție, lux și veselie impusă cu sila asupra Bucureștiului era însă, în ochii vizitatorilor străini, în sinistru contrast cu mizeria din celelalte sate și orașe românești pe care le-au văzut pe drum”. Gheorghiu Dej nota în marginea textului: De care nu poate fi acuzat regimul – o știți prea bine lefegiilor – și nici chiar așa sinitră nu e – cum era sub burghezie. Ghiță Ionescu vorbește apoi despre: „felul în care sunteți acum forțați să aplaudați la întruniri sau la teatre, mai ales când sunt rușii de față, cu mâin deasupra capului ca și cum ar trebui să fiți văzuți de vreaun inspector”. Gheorghiu Dej ripostează, notând: Reproșuri. Sunteți bine dispuși.... Nu așa ? Dlor. „Scrisoarea din Londra” continuă: „Bărbații [din România] umblă pe stradă în cămăși, fără cravată și cu mânecile suflecate; se pare că româncele arată tot atât de frumoase și elegante în săracele lor rochii de pânză; pretutindeni se vede oboseala, îngrijorarea și foamea pe fețe supte și cenușii în toate satele și orașele”. Replica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe marginea textului „Scrisorii din Londra” este surprinzătoare și se reduce la un singur cuvânt: Zău ?!

 
   
 
 
© BBC World Service